Ce înseamnă poftă bună sau mare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "poftă bună sau mare": urare adresată celor care mănîncă sau se duc să mănînce

" Ca sa-mi iasa-n drum ar vrea,
Faca-si pofta cat ii place...
Voi muri in tara mea!"
Reintoarcerea poezie de Alexandru Macedonski

" Dar doctorii?... Dar cioclii?... Dar inima dusmana?
Dar cei cati ne mananca cu pofta din pomana?...
Femeia ce ne scalda?... Dricar ul si trocar ul?..."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

PÓFTĂ, pofte, substantiv feminin

1. Dorință de a face sau de a obține ceva; dispoziție, chef. N-am cea mai mică poftă de mărire și sînt foarte mulțumit de soarta mea. CARAGIALE, P. 128. Ei? mai ai poftă să te-ntreci și cu mine? CREANGĂ, P. 52. De n-ai poftă să putrezești în copac... trebuie să fii mai darnică. NEGRUZZI, S. I 90.
       • Locuţiune adverbiala Cu poftă = manifestînd multă plăcere. Tovarășul ascultă și rîde cu poftă. BASSARABESCU, vezi 46.
       • Expresia: A-și pune pofta în cui = a renunța la un lucru dorit; a se lăsa păgubaș, a se șterge pe botanică Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumetre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. CREANGĂ, O. A. 296. Pune-ți pofta-n cui despre cuscrie cu mine. ALECSANDRI, T. 149. A i (se) tăia (toată) pofta (cuiva de ceva) vezi tăia. A(-i) tăia (cuiva) pofta de mîncare vezi tăia. Pe (sau după) poftă (sau pofta inimii) = cum dorește cineva, pe placul sau pe gustul cuiva. Grumazi albi și cu mărgele Pe pofta inimii mele. HODOȘ, P. P. 48.
♦ Toană, capriciu. Am dat un prînz mare la care am invitat pre toți magnații tîrgului... S-au cam mirat de astă poftă, dar au venit cu toții. NEGRUZZI, S. I 198.
♦ Necesitate (trupească). vezi instinct. Căci nu numai dorințe avem, ci și pofte trupești. SLAVICI, N. I

12. Aici de pofte rele sînt ochii toți aprinși, Acolo curge sînge, acolo-s ochii stinși. ALECSANDRI, P. A. 140.

2. Senzație de foame care dă naștere dorinței de a mînca. Soarele era aproape la amiază și celor tineri nu le venise încă poftă de mîncare. BUJOR, S. 100. Se pun să mănînce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mîncare. CREANGĂ, O. A. 266. Nu avea poftă de mîncare, căci de frică îi trecuse foamea. DRĂGHICI, R. 40. Dispoziția, plăcerea pe care o are cel flămînd, atunci cînd mănîncă. Haț! pe ied de gît... și-l mănîncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe o măsea n-are ce pune. CREANGĂ, P. 23.
       • Expresia: De poftă sau (ca) să-și prindă pofta = numai cît să guști; numai de gustat. El știe ce face de-mi aduce din cînd în cînd, așa cîte puține [salăți] de poftă. CREANGĂ, P. 211. Cînd s-apropie să ieie dintr-însele și să-și prindă pofta, focul o arde și nu poate lua. id. ib. 293. Poftă bună (sau mare) = urare adresată celor care mănîncă sau se duc să mănînce.

– Variantă: (învechit și regional) póhtă (C. PETRESCU, A. R. 196) substantiv feminin