eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă popular a veni în slujbă?

Care e popular a veni în slujbă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "popular a veni în slujbă":
a se angaja, a intra în slujba cuiva




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si la urma trece-l altuia si tu...
Va veni rastristea vrand sa va sugrume,
Dar si mie-mi stranse gatul cat putu..."
Tu ce esti a naste poezie de Alexandru Macedonski

" Nainte de-a-si da rodul mureau invinetite
Cand ea veni sa seada sub stuful oropsit.
Atunci acele ramuri deodata inflorira"
Stuful de liliac poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
VENÍ, vin, verb IV. intranzitiv

1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; prin extensie a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit locuțiune
       • Expresia: Du-te-vino substantiv = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace substantiv = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat.
♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva.
       • Expresia: (popular) A veni după cineva = a se căsători cu cineva.
♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul).
       • Expresia: (popular) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva.
♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa.
       • Expresia: (popular) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa.
♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva.

2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit).
       • Expresia: A veni pe lume = a se naște.
♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva.
♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat.
♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat.

3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; prin extensie a apărea, a se ivi.
       • Expresia: A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte.

4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda.
       • Expresia: Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs.
♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...

5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva.
♦ A decurge (ca o consecință).

6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat.
       • Expresia: (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele!

7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție.
♦ A ajunge până la...; a atinge.

8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare.
       • Expresia: A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva.

9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea locuțiune
♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală).
       • Expresia: (popular) Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea.

10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva.
       • Expresia: A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum verb reflexiv:ea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac.

11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; prin extensie a-i ședea cuiva bine (sau rău).
♦ (învechit, în construcții negative) A se potrivi, a cadra.

12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.).
♦ (popular) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.

13. (popular) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [prezent industrie și: (popular) viu]

– latina venire.