eSursa - Dictionar de sinonime

Ce înseamnă prea sfântul părinte?

Care e înțelesul expresiei prea sfântul părinte?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "prea sfântul părinte":
papa

Ce inseamna expresia      Folosită in literatură

" Suflete, zboara la Dumnezeu!
Al meu parinte ser vit-a insa,
Servit-a tara unde nascu;"
Desperarea poezie de Alexandru Macedonski

" Dar daca nu-i alta scapare
Din blestemarea parinteasca
Decat prin greaua suferinta"
Rugaciune pentru pahar poezie de Alexei Mateevici
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PĂRÍNTE, părinți, substantiv masculin

1. (Cu o nuanță de solemnitate, de respect) Tată. Ia aminte, copilule, s-auzi ce-a spus părintele tău! SADOVEANU, O. III 104. Fiul craiului... începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189.
       • Părinte de familie = cap de familie. Era părintele de familie din tren, de astă-toamnă. C. PETRESCU, C. vezi 184.

2. (La plural ) Tata și mama. Părinții mei voiau să facă din mine un om de lume. GALACTION, O. I 56. Aici l-a legănat Măicuța lui, dragi și-aici în sat Sînt morți părinții lui! COȘBUC, P. I 232. Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele. EMINESCU, O. I 167. Ci eu m-am gîndit, Peste negrii munți, La dragii de părinți. TEODORESCU, P. P. 46. Părinți buni vezi bun (VII).

– Strămoși, străbuni. vezi bătrî n. Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul, Unde-și au părinții lor mormîntul. BENIUC, vezi 10 Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrîni, Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. Deschid sînta carte unde se află înscrisă gloria Romîniei, ca să pun înaintea ochilor fiilor ei cîteva pagini din viața eroică a părinților lor. BĂLCESCU, O. II 25.

3. Întemeietor (al unui neam, al unei familii); creator, inițiator, fondator (al unei științe, al unei mișcări culturale, literare etc.). Herodot e supranumit părintele istoriei.

4. Termen cu care se adresează cineva preoților și călugărilor (învechit, rar, și altor persoane). Apoi ce să facem, domnule părinte, răspunse primarul... REBREANU,

I. 22. De treabă ofițer, să-ți spun drept! De aseară, de cînd a tras in gazdă la noi... tot părinte ispravnice mi-o zis. ALECSANDRI, T. I 198. Ce zici, părinte? zise sărmana femeie, inturnîndu-se cu ochi lăcrimători spre mitropolitul. NEGRUZZI, S. I 162.
       • (Ca epitet) Părintele Naie era înzestrat de mic cu o voce pentru teatru. ARGHEZI, R. T.

5.
♦ Preot, călugăr. Silirăm treptele spre arhondaric și părintele se aplecă spre noi cu luminarea, ca să ne vadă de aproape. SADOVEANU, O. VII 182.