Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRIGÓN substantiv masculin (Numai în locuțiune adjectiv; despre animale de tracțiune) Din (sau la) prigon = înhămat (sau înjugat) la mijloc (între înaintași și rotași). Plecat-a badea într-o joi, Cu plugul cu doisprezece boi: Cei dinainte Cu coarnele-nvîrtite; Cei dinprigon Trag în odgon. La PAMFILE, R. 106. Se ivește de după deal o butcă cu opt poștalioni albi... pe cei doi de cătră om, de la roate și din prigon era doi surugii. ȘEZ. XII 45.
