Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PROIECTÍL, proiectile, substantiv neutru Corp solid aruncat în spațiu de o armă, pentru a lovi o țintă, sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. vezi glonț, ghiulea, obuz. Ordonanțele, pornite de la posturile de roșiori și de la bateriile călărețe din flancul drept, abia cutează să pătrundă sub grindina de proiectile,. ODOBESCU, S. III 593.
• figurat Ca o grindină au răpăit bolovanii peste gard... Cînd v-ați înarmat cu o nouă provizie de proiectile. PAS, Z. I 59.
