Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
RADÁR, radare, substantiv neutru Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează, după ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta și a localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția undelor.
♦ Sistem de detectare și de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis. [accentuat și: rádar]
– Din limba engleză, limba franceza radar, germana Radar.
