eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă rar turbare de cap?

Care e înțelesul expresiei rar turbare de cap?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "rar turbare de cap":
zăpăceală, confuzie





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Tara dulce si frumoasa, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu ma duc, fii sanatoasa! Nu stiu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasa oare mie Daca pe pamant strain, Daca in calatorie
Moartea imi va zice: vin ! Vai! in sanu-ti dulce, oare Sunt eu mai putin strain Cand pe toata ziua moare Visul sufletului lin? Iara se ridica norul. Vasul tau nu este-n port, Vanturi rele ca si dorul Catre negre stanci te port. Maine va veni strainul Sa te prade, tara mea! Maine iti vor smulge sanul, Maine te-or ingenuchea. Si tu n-ai nici mangaierea Aparandu-te, sa mori. Ei ti-au degradat durerea! Si mormantu-ti n-are flori! Ti-au facut cununi de spine Ca iudeii lui Isus, Si razand amar de tine, "Ai unirea!" ei ti-au spus! Dar ei ti-au luat din mana Armele ce ai avut. Draga patrie romana, Ce rau oare le-ai facut? La straini te-or da-n pradare, Vai! si pe camasa ta Fiii vitregi cu turbare Sortii lor vor arunca. Te-au lasat in slabiciune, Fara legi, sa putrezesti Si prin dulce moliciune
Te-au lasat sa te slabesti! Cand chiar fiii-ti te ucide, Ce blestemi pe cel strain? Tara mea se sinucide! Moartea este-n al ei san! Fiii tai nu vor dreptatea, S-a vazut atatia ani! Ei invoaca libertatea Ca sa fie ei tirani! Catre-acestea, draga tara, Tu poti inca a trai, Numai cei ce te-ncarcara, Numai ei vor vestezi. Astfel toamna cand soseste Frunzele in pomi palesc, Vantul aspru le rapeste, Putrede se risipesc. Dar cand primavara vine Pomul a reinverzit, Pasari cu cantari sublime Noua viata i-a vestit."
Ziua buna la tara poezie de Dimitrie Bolintineanu

" Domnul da semnalul, buciumele sun. in treizeci patrate, bravii lui se pun. Turcii pun in frunte cetele-nchinate, Dar cu focuri crude le trasnesc in spate. Domnul da un ordin catre vanatori Ca sa-ndrepte focul peste tradatori, intre doua focuri, cu-a lui calarime, Tradatorul hatman piere cu rusine. Cu virtute rara moldovenii mor! Turcii se-nspaimanta de nepasul lor. Cu-ai lor cai s-arunca repezi pe patrate Ce ca stanci de piatra stau nestramutate. Desperati descalic, se tarasc pe maini, Musca de picioare pedestrii romani. De trei ori moldavii, turcii imbrancira, Dar tatarii ageri ajutor sosira. Cum spumoase valuri ce pe mari pornesc, Afla vant contrariu, stau, se zguduiesc, Apoi iar se-nturna repezi, spumegate, Astfel se-nturnara cetele turbate. Toti restransi, p-ai nostri, repede cobor, ii strivesc prin numar si prin focul lor. Calul si piciorul nu mai pot sa calce Decat pe cadaveri... Campu-n sange zace.

Bratele-amortite spedele scapau. Cei armati nu cata, nu stiu unde dau. O furtuna cruda repede-a-nceput!... Pulberea-i udata, tunurile-amut. Domnul, cu durere, catre-ai sai vorbeste: — "Omul si natura, tot ne paraseste. Nu mai e scapare, noi am fost tradati!... Cel putin muri-vom ca niste barbati! Si prin moartea noastra dalba, vitejeasca, S-aratam ca neamul demn e sa traiasca! Lupta ce se pierde cu-acest chip sublim Este-o biruinta! Fratii mei, murim!" Zice si s-arunca cu stindardu-n mana intr-o mare ceata d-armie pagana. Cei mai bravi ii urma, iar pe calea lor Turcii randuri, randuri cad zdrobiti si mor.
Noaptea pune termen intr-a lor zdrobire. Domnul se retrage cu putina-ostire. Dupa niste santuri toti se gramadesc Si se bat trei zile pana flamanzesc. Pasa lor propune lupta sa incete, Cu cuvant ca viata, tara sa respecte. Pe coranul sacru jura sapte ori. Ionascu merge la apasatori. Dar abia crestinii locul lor pradara Si-ntre cai pe domnul, turcii il legara. Caii fara frane zboara pe campii, Fug ca doua pasari printre vijelii. O turbare cruda pe crestini conjoara. Dupa cum jurara, cauta sa moara: intru prin turcime, moartea cautand. Pan la cel din urma s-abat omorand.
Stinsu-s-a lumina gloriei moldave!"
Rovina poezie de Dimitrie Bolintineanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TURBÁRE, turbări, substantiv feminin

1. Boală gravă produsă de un virus la unele animale (mai ales la cîini) care se poate transmite prin mușcături sau zgîrieturi și omului și care se manifestă prin accese nervoase urmate de paralizie și apoi de moarte; turbă. Boli ca paralizia infantilă, turbarea... sînt produse de virusuri transmisibile. MARINESCU, P. A. 81. Turbarea produce leziuni vasculare și celulare ale substanței cenușii. BABEȘ, O. A. I 612.

2. Mînie, furie; înverșunare. Se poate, răspunse Bîrnovă, dar asta trece.

– Nu trece! nu trece! gemu c-un fel de turbare Tudor. SADOVEANU, O. VII 64. Se răpezi la dînsul cu turbare și se încinse o luptă. ISPIRESCU, L. 28. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152.
       • figurat Oltul se rostogolea... și se frîngea de mal, plin de turbare. GALACTION, O. I 74. Se scorni un vînt furios... și începu să sufle cu așa turbare și putere, încît încovoia pînă la pămînt crăcile copaciului. POPESCU, B. II 48.
       • Expresia: (Rar) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84.