eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă reflexiv a se munci cu gândul?

Care e reflexiv a se munci cu gândul?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "reflexiv a se munci cu gândul":
a se frământa




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Hai, mai frate, hai, mai frate,
Nu munci robind,
Hai sa cautam dreptate,"
Cantecul zorilor poezie de Alexei Mateevici

" Rascopt ca in repetitul ferment,
Poate am munci sa aflam
Al vietii lament."
Ca un vin poezie de George Bacovia
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MUNCÍ, muncesc, verb IV.

1. intranzitiv A depune un efort fizic și intelectual pentru a produce, a crea, a pregăti sau a prelucra ceva; a face o muncă, a depune o activitate; a lucra. Muncește el, că de muncit nu-i rușine, ș-ascultă, și-i supus, și-și face ochii în patru cînd îi spune cineva ceva. VLAHUȚĂ, O. A. II

10. S-a statornicit în satul aceala pentru totdeauna, trăgîndu-se la casa lui și muncind ca pentru dînsul. CREANGĂ, P. 139. Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor, Că n-am verb reflexiv:eme să-l doresc: Ziua lucru și muncesc, Noaptea voi să odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 117.
       • Cei ce muncesc = oamenii muncii.
♦ tranzitiv (Cu privire la pămînt, cîmp, ogor) A lucra, a efectua munci agricole. învăța poporimea cum să-și muncească cîmpurile mai cu folos. ISPIRESCU, U. 73.
♦ tranzitiv (Cu privire la obiecte concrete sau la creații ale spiritului) A prelucra, a modifica; a meșteri, a meșteșugi. Sînt și meșteri care dintr-o coasă rea fac una bună... o muncesc în fel și chip. PAMFILE, A. R. 129.

2. tranzitiv A supune la cazne, la tortură; a provoca suferințe morale, a chinui, a necăji, a supăra. Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă, Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, P. 70. Puse de tăie... pe alți mulți boieri, muncindu-i, mai întîi, spre a le afla toate avuțiile. ODOBESCU, S. I 425. Mă muncește dorul cînd îmi aduc aminte De verb reflexiv:emile trecute. ALECSANDRI, P. I 240.
       • absolut Desperarea ucide, această simțire muncește. EMINESCU, N. 73.

3. reflexiv A suporta suferințe fizice, a se chinui, a îndura, a suferi. A dat poroncă pin toată cetatea lui să-i vie doftorii în clipă să facă ceva, ca să nu i se muncească copila. SBIERA, P. 301. Așa se munci biata noră, pînă după miezul nopții; dar, despre ziuă, somnul o doborî. CREANGĂ, P.

6. Că de-ai ști tu cum trăiesc, Cum trăiesc, cum mă muncesc, Ți-ai încleșta minele Și ți-ai plînge zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 318.
♦ (Cu sens atenuat) A se strădui, a se sili, a se frămînta, a se osteni, a se obosi. Un cocostîrc stătea cu capul ridicat, muncindu-se să înghită ceva care-i umfla gîtul subțire. DUMITRIU, vezi E. 120. Se muncea Simina să-și aduc-aminte Cînd s-a prins la ceartă. COȘBUC, P. I 246. Asta nu poate s-o facă, oricît s-ar munci. ȘEZ. IV 170.
       • Expresia: A se munci cu gîndul (mai rar cu gîndurile) = a fi chinuit, preocupat de un gînd. Și-și duse mîna la gură, scoborîndu-și ochii în jos, muncindu-se cu gîndul să afle ce-i de făcut. MIRONESCU, S. A. 33.

4. tranzitiv (Rar) A cîștiga ceva cu osteneală, cu muncă. Banii mei, munciți de mine. DELANVRANCEA, O. II 365.