eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă scoică-de-mărgăritar sau de perle de mare?

Care e înțelesul expresiei scoică-de-mărgăritar sau de perle de mare?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "scoică-de-mărgăritar sau de perle de mare":
scoică din oceanul indian și pacific, care produce perle meleagrina margaritifera





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Raci de mare ce spaimanta, stridii cu margaritari,
Avand dre ptul fiecare dintre scoica siluita
Sa ia boaba inclestata in calcariile tari."
Ospatul lui Pentaur poezie de Alexandru Macedonski

"
Ochii — i-a pradat lumina. Aeru-i bucsit in saci. Valul l-a-nghitit rechinul, Marea fata-n scoica draci.
Departarea nu se vede: Tarmul e mancat de barbi. Fetele se coc pe pietre, Babele-n nisipuri fierb:"
Peisaj marin poezie de Anatol Codru
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SCÓICĂ, scoici, substantiv feminin

1. Nume dat mai multor specii de animale din încrengătura moluștelor (clasa lamelibranhiatelor), cu corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase de culoare cenușie, care formează scheletul extern al animalului. Prin iaz se află raci și scoici și pește. CONTEMPORANUL, II 910.
       • (Poetic) Scoicile Ascultă ce spune răchiților vîntul. BENIUC, vezi 99.
       • Compuse: scoică-de-rîu = scoică cu valva brun-verzuie, alungită și groasă, care trăiește în rîuri, pe sub maluri adînci (Unio pictorum); scoică-de-baltă = scoică mai mare decît cea de rîu, care trăiește în nămolul apelor stătătoare sau cu un curs liniștit (Anodonta cygnea); scoică-de-mărgăritar = scoică din Oceanul Indian și Pacific, care produce perle ce se formează în diverse organe prin depunerea unor pături de sidef împrejurul unui corp străin (Meleagrina margaritifera).

2. Scheletul calcaros al scoicii (1). Dar în verb reflexiv:eme ce căuta stridii au găsit o scoică mare, care i-au slujit în loc de sapă. DRĂGHICI, R. 52.
       • figurat Aceste suflete strînse la un loc în scoica asta zbuciumată de valuri. BART, S. M. 17.
♦ Cochilie de melc.
♦ Obiect de forma scheletului calcaros al scoicii (1).

3. Acoperiș mic, în formă de evantai, de obicei de sticlă, deasupra unei platforme, a unei scări de intrare etc.; marchiză. [Avea] scară de marmoră roșie, apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. REBREANU, R. I 18.

4. Excrescență osoasă care se formează uneori pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze. Cal bolnav de scoici.

5. (La armele de vînătoare) Adîncitura închizătorului în care este înșurubată matrița percutorului.

– plural și: (învechit) scoice (NEGRUZZI, S. II 129).