eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă secretar1, -ă de stat?

Care e înțelesul expresiei secretar1, -ă de stat?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "secretar1, -ă de stat":
înalt funcționar care conduce un departament ministerial; în unele țări ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale vaticanului





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Aicea ca si la voi se afla multi natarai,
Care s-ar da bucuros ca sunt secretari ai tai.
Cu toate-acestea acum dorinta mea o ascult;"
Epistola catre Voltaire poezie de Grigore Alexandrescu

" cat au, in medie, animalele de povara.
Iesi din mormant, tovarase secretar al Primariei
si elibereaza-mi un nou certificat de nastere"
LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SECRETÁR, -Ă, secretari, -e, substantiv masculin și forme

1. Persoană care rezolvă lucrări de birou într-o întreprindere, într-o instituție sau într-un corp constituit, lucrînd pe lîngă conducerea instituției sau întreprinderii respective.
       • Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și care răspunde de felul cum se prezintă publicația. Îl introduse la secretarul de redacție. REBREANU, R. I 182. (Învechit) Secretar de stat (mai rar al statului) = ministru. Nu se poate depune jurămîntul fără să fie de față secretarul de stat Bălcescu. CAMIL PETRESCU, O. II 277. Pînă azi rămăsese numai maior, dar devenise în schimb, secretar al statului. id. ib. 354. Lupi!... Miniștrii mei, secretari de stat, sînt lupi! ALECSANDRI, T. I 418.
♦ Persoană care face parte din conducerea unei organizații de partid și care conduce munca operativă pe baza hotărîrilor luate de organele conducătoare respective. Secretarul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. ▭ Niculaie Boroș, secretarul organizației de partid din Plopșor, fu chemat în săptămîna aceea la raion. vezi limba română februarie 1952, 151.

2. Persoană care execută (sub dictare) lucrările și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). Alexandra, cea mai mică dintre cele trei fiice ale sale... i-a fost secretară, copiindu-i de nenumărate ori manuscrisele. STANCU, U.R.S.S. 41. Sînt în căutarea unui secretar, băiat bun și activ. BASSARABESCU, substantiv neutru 56. Aicea, ca și la voi, se află mulți nătărăi, Care s-ar da bucuros că sînt secretari ai tăi. ALEXANDRESCU, M. 238.