Definiție din
Dicționar enciclopedic
CAROTAJ (< limba franceza ) substantiv neutru Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată.
