Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SFINX2, sfincși și (rar) sfinxi, substantiv masculin Monstru fabulos din mitologia antică (mai ales greacă și egipteană) cu cap de om și cu trup de leu; monument arhitectonic de piatră reprezentînd acest monstru. Chioșcurile sale căzute, sfinxii săi... ne deșteaptă splendoarea unei domnii trecute. GANE, N. I 111. Cît de natural ies sfincșii din ziduri dormitînd pe labe și purtînd vase de alabastru. MACEDONSKI, O. IV 60.
♦ figurat (De obicei în comparații) Personaj enigmatic, om greu de înțeles. Înainte de a lua verb reflexiv:eo hotărîre, sta ca în fața unui groaznic sfinx. BOGZA, C. O. 274. Se închise ca un sfinx în fața tuturor stăruințelor. REBREANU,
I. 59.
ă in literatură 
