Ce înseamnă slugă fără simbrie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "slugă fără simbrie": a munci din greu pentru cineva fără niciun profit material

" ii strig ca din gura de sarpe,
da-mi simbrie amara, amara,
fa-ma calfa de inger, zelosul tau scrib."
Ordin poezie de Emil Botta

SIMBRÍE, simbrii, substantiv feminin

1. (Astăzi rar) Răsplată în bani (mai rar în natură) care se dă unei persoane angajate pentru un timp determinat în serviciul unui particular; leafă, salariu. Dacă ești om bun, muncești cu simbrie și-ți duci viața de la un an la altul... nu poți aduna bani. DUMITRIU, P. forme

7. [Servitoarele] se schimbau mereu,

– între altele și pentru că erau bătute și nu primeau niciodată simbrie. PAS, Z. I 156. A zis fetei să se suie în pod să-și aleagă de-acolo o ladă care-a verb reflexiv:ea ca să și-o ieie ca simbrie. CREANGĂ, P. 289. Se statornicește simbria,

– atîția bani, atîtea opinci, atîtea rînduri de cămeși, sumanul obicinuit, cojocul pentru verb reflexiv:emea de iarnă. EMINESCU, N. 141.
       • Expresia: A fi (sau a intra) în simbria cuiva = a fi sau a se angaja în serviciul cuiva. Sînt argat în simbria lui Mihai Pavlovici. DAVIDOGLU, O. 34. De acu-nainte Nu mai intră... într-așa simbrie. CONTEMPORANUL, II 359. A ține (pe cineva) cu simbrie = a avea pe cineva în serviciul său. Vorbești cu mine, îi zise ea, cum ai vorbi cu un străin, cu un copil, cum ai vorbi cu o slugă, pe care o ții cu simbrie, fiindcă ai trebuință de ea. SLAVICI, O. I 186.
♦ Retribuție în bani pe care o primește un funcționar al statului; salariu. Dascălii vor părăsi catedrele. N-au mai primit simbrie de mult. SAHIA, N. 63.
♦ Recompensă. Băieți! Mergeți cu jupînul! Ați auzit ce poftește. Simbria-i destul de bună: faceți treaba voinicește. HASDEU, R. vezi 54.

2. (Învechit și arhaizant) Leafa ostașului (vezi soldă); prin extensie serviciu de mercenar plătit. Eu îl știam căpitan în simbria Tomșei! SADOVEANU, O. VII 93. Ne costă mult străinii aduși în țară... Știm ce darnic a fost Despot plătind a lor simbrie, Ei au luat cu dînșii întreaga visterie. ALECSANDRI, T. II 159. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138.

3. Sîmbră. (Cu pronunțare regională) Această însoțire sau tovărășie se numește, prin părțile de sus ale Moldovei și prin Bucovina, sîmbră sau simbrie. PAMFILE, A. R. 46.