Ce înseamnă sobor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sobor": slava sŬborŬ, adunare

" Capul de miel, dar ca-i taiat nu crede.
Vin ierbile ca-ntr-un sobor inalt,
Sa-si traga clopotele-n dangate de lapte,"
Iarba de miei poezie de Anatol Codru

" Tin minte totul, absolut totul, iar printre amintirile
de neuitat se afla si aceasta : un sobor de femei, pe la porti,
cand ingrozitor de marunte – si de nerecunoscut –"
LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila

SOBÓR, soboare, substantiv neutru

1. (Învechit și arhaizant) Adunare de oameni, întrunire, consfătuire; sfat. Uite, astăzi chiar... verb reflexiv:eau să țină, nu știu unde, o-ntrunire, un sobor. DAVILA, vezi vezi 25. [Muzele] cunosc trecutul ca și prezentul și ghicesc viitorul, iar cu cîntările lor măiestre înveselesc tot soborul zeiesc. CARAGIALE, N. S. 78. Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II

13.
       • (GlumeÈ›) Și cum È™tie-o rugăciune Doamna măsălariță, Tot soborul îi propune S-o aleagă stariță. TOPÃŽRCEANU, B. 50.
♦ (termen bisericesc) Sinod. Cîte soboare și revizii de fețe bisericești și politecești, și cîți străini din toată lumea... n-au trecut prin satul nostru. CREANGĂ, A. 74.

2. (Învechit) Catedrală. O biserică catedrală, adecă sobor, ce are o lucrare deosebită atît înăuntru cît și pe afară. GOLESCU, Î. 170.