eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă stare materială?

Care e înțelesul expresiei stare materială?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "stare materială":
situația cuiva din punctul de vedere al bunurilor personale, al averii





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sa-i rastigneasca-n cuie!
Si nu e-n stare suferire
Ca sa-ntrerupa-a lor menire"
Poetii poezie de Alexandru Macedonski

" Tot omul afla-n viata, in vreme, sau in sine
Puterea ce e-n stare durerea sa-i aline...
E lege naturala cand mori sa fii uitat."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
STÁRE, stări, substantiv feminin

1. Situație în care se află ceva sau cineva la un moment dat; mod, fel, chip în care se prezintă un lucru sau o persoană. Suferea foarte mult și se îngrijea de starea amicului său. Doctorul școlii i s-a părut prea nepăsător. VLAHUȚĂ, O. A. I 105. Pare-mi-se că-i trimis... ca să cerceteze starea isprăvniciilor. AKECSANDRI, T. I 198. În Țara Romînească starea țăranilor merse din zi in zi mai rău pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143.
       • Stare de fapt = situație dată, reală. Stare de asediu vezi asediu. Stare materială = situația cuiva din punctul de vedere al bunurilor personale, al averii.
       • Expresia: A fi în stare (să)... = a avea forța, capacitatea, energia de a săvîrși un lucru greu, neobișnuit, ciudat; a fi capabil să... Dar cu toate cele petrecute Sînt în stare iarăși să încep. BENIUC, P. 49. Mama însă era în stare să toarcă-n furcă și să învăț mai departe. CREANGĂ, O. A. 38. Nimeni nu dormea, dar puțini din pasageri erau în stare să se mai țină pe picioare. BOLINTINEANU, O. 270. E în stare a se bolnăvi dacă ar vedea că un fir de păr dintr-un favorit e mai lung decît celălalt. NEGRUZZI, S. I 64.
♦ Stare civilă vezi civil.

2. Dispoziție (bună sau rea) în care se află cineva.

3. Situație materială bună, avere, avuție. Avusese starea ei personală și-i mai rămăsese și de la bărbat. PAS, Z. I 92. Avea ceva stare, cîștigată cu munca lui ori primită drept zestre. CĂLINESCU,

I. C. 19.
       • locuțiune adjectiv Cu stare = bogat, înstărit, avut, cu avere. Tatăl său, om cu oarecare stare, l-a ținut pe lîngă sine. GALACTION, O. I 85. Dînsa voia Fata-i să iubească Pe-un fecior cu stare Și cu vîlfa mare. COȘBUC, P. II 143. Singura lui rudă e un nepot cu stare. NEGRUZZI, S. II 200.
       • Expresia: A-și îndrepta starea = a-și îmbunătăți situația materială. Toți au rămas cu ideea că Toderică și-a îndreptat starea în țări străine, unde, cum se vede, găsise niscaiva jucători [de cărți] mai proști. NEGRUZZI, S. I 85.

4. (Învechit) Categorie, clasă socială.
♦ Grad, ierarhie, treaptă a unei clase sociale. Un boier de starea-ntîi trebuie să-mi deie cel puțin o păreche de straie și verb reflexiv:o zece galbini. ALECSANDRI, T. 1328.

5. Faptul de a sta (în picioare, rezemat, pe loc etc.); poziție a corpului; postură. Se învîrtea în pat... își așeza picioarele și trupul în stările cele mai slobode. VLAHUȚĂ, la TDRG.
       • Expresia: A nu avea (sau a nu-l mai prinde) starea = a nu avea astîmpăr, a fi fără odihnă. Deși abia apucase să intre în curte, nu mai avu stare. Își luă biciul și porni săgeată după babă. REBREANU, R. I 149. Pe feciorul cel mai mic nu-l mai prindea starea, nu putea de jalea mamei și de dorul frate-său și a soru-sei. RETEGANUL, P. V 26.