Ce înseamnă stil galant, -ă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "stil galant, -ă": stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile

" Pl`ngi, ura=te =i blestema dupa regula din carte.
Fii galant nesocote=te- i patima-n care te zba i,
Nu cumva sa superi nervii criticilor delica i:"
Delendum poezie de Alexandru Vlahuta

"Departe altarul e-nalt ca sicriul,
Dar tu esti galant si bolnav.
"
Chopin poezie de Virgil Gheorghiu

GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adjectiv

1. (Despre bărbați) Curtenitor, manierat, politicos față de femei. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a dat brațul veteranei. ANGHEL, PR. 121. Scene... cu cavaleri galanți, cu vînători. ODOBESCU, S. III 136. Pe verb reflexiv:emea aceea nu era lucru lesne de a fi galant și nu fiecine îndrăznea a face curte. GHICA, S. 41.
       • (Adverbial) O, rămîn cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron, galant. REBREANU, R. I 258.

2. (Despre gesturi, atitudini, vorbe, versuri etc.). Plăcut, seducător, cuceritor. Evantia... era în compania galantă a tînărului secretar. BART, E. 85. Să-mi scrii spre pedeapsă, chiar acum, pe albumul meu, versuri galante. HOGAȘ, M. N. 34. Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162.
       • Aventură (sau intrigă) galantă = aventură de dragoste. Dacă nu mă înșel, faceți aluziune la aventurile mele galante? HOGAȘ, H. 97.

3. Darnic, generos. (Adverbial) Ai nevoie de ceva bani, Mînecuță?

– Deocamdată nu.

– Bine; cînd ai nevoie, îmi spui. Eu cu prietenii mă port galant. SADOVEANU, P. M. 190.