eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă substantivat, în locuțiune adverbiala la o adică sau, regional, la dică?

Care e substantivat, în locuțiune adverbiala la o adică sau, regional, la dică?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "substantivat, în locuțiune adverbiala la o adică sau, regional, la dică":
a la drept vorbind; ca să spun adevărul




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

"

Unde era invitat sa intre prin str. Temisana, adica “prin spate”

De un an si jumatate
Ma bagati numai “prin spate”. "
Radioului poezie de Alexandru Teodoreanu

" si insulina,
Ca de ce adica am lasa-o de capul ei Sa huzureasca Sa ameteasca, Sa deie prilej
De opinii in contradictoriu"
La acest sfarsit de mileniu poezie de Anatol Codru

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ADÍCĂ adverb

1. (Introduce o explicare a propoziției precedente sau a unui membru al ei) Și anume, cu alte cuvinte, va să zică. Întocmai ca oamenii, ca vitele, ca locașurile și pomii, [gîzele] purtau pecetea locului, adică a păcurii. C. PETRESCU, A. 315.
       • (În legătură cu «ce», «de ce», «cum») De ce adică să venim? a Hotărîrea fu gata, cam ce, adică, să facă cu fata împăratului. ISPIRESCU, L. 353.
       • (Interogativ, ca replică izolată) Eu sînt de altă părere.

– Adică?

2. (Introduce o rectificare, o revenire în urma unei scurte deliberări) La urma urmei, în definitiv; mai bine zis, ba, dar. Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc.... Adică, mă socotesc. Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 277.
       • (Substantivat, în locuţiune adverbiala) La o adică (sau, regional, la dică) = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul. Jupîn Dumitrache: Eu am ambiț, domnule, cînd e vorba la o adică de onoarea mea de familist. CARAGIALE, O. I 44; b) în momentul hotărîtor, la nevoie. Na-ți-o bună, zise Trăsnea, cînd la dică, nu-i nimică. CREANGĂ, A. 114. Să nu cumva să mă lași la dică. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat. ALECSANDRI, T. I 90.

3. (Popular) Cînd colo... (în forma adecă) Peste verb reflexiv:un ceas... merse el să aducă copilul fript... Adecă minunea minunilor! Copilul se juca cu două mere de aur. RETEGANUL, P. V 57.

– Accentuat și: ádică.

– Variante: adécă (NEGRUZZI, S. I 36), (regional) dícă adverb