eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă Stii că-mi placi??

Care e Stii că-mi placi??


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "Stii că-mi placi?":
exprimă contrarietatea n-ai nimerit, n-ai dreptate, te înșeli




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" spusa!
V-ar placea sa =ada smirna, =i la col sa fie pusa
Biata arta, ca micu ii cari nu-s ast`mpara i!..."
Delendum poezie de Alexandru Vlahuta

" cu gratioasa Domnisoara de Gri
careia nu-i placea sa conjuge verbul a fi
pentru for mele lui neregulate"
La curtea Marului de smarald poezie de Arcadie Suceveanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PLĂCEÁ, plac, verb

II. intranzitiv

1. (Cu subiectul logic în dativ, subiectul gramatical exprimînd obiectul acțiunii) A simți dragoste sau simpatie pentru cineva, a avea înclinație pentru ceva; a-i conveni, a-i fi pe plac. Am muncit amîndoi și ne-am luat. Că așa a fost. Mi-a plăcut muncă, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S.

15. Ea frumoasă m-a făcut Și eu ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 18. Ce ție nu-ți place altuia nu face. Nu-i frumos ce e frumos, ci e frumos ce-ți place.
       • Expresia: Știi că-mi placi? = (exprimă contrarietatea) n-ai nimerit, n-ai dreptate, te înșeli. (Cu sens reciproc) Atunci pentru întîiași dată se întîlni în față Mihai cu Basta... Ei nu-și plăcură unul altuia. BĂLCESCU, O. II 268.
       • (Popular; subiectul logic e introdus prin prepoziție «la»)Că nu dau leacuri amare Să fie cu supărare, Ci tot buze rumeioare, Care plac la fețișoare! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 374.
       • (Obiectul acțiunii este exprimat printr-un complement indirect introdus prin prepoziție «de») Nu știu ce e, ce are, cum s-a întîmplat. Mi-am dat seama că-mi place de ea. PREDA, Î. 48. Cînd erai, bădiț-acasă, Mă gătam ca ș-o mireasă, Cu cercei și cu mărgele, De-ți plăcea,bade, de ele. HODOȘ, P. P. 84.
       • tranzitiv Și ce folos de boi și vaci? Și cu pămîntul ce să faci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăsnet toate! COȘBUC, P. I 119. Asta-i fata dumitale, Eu atît o plac de tare, Atîta o plac, De nu știu Ce să mă fac. BIBICESCU, P. P. 179.
       • reflexiv reciproc. Se-ntîmplă să ai un fin în Constantinopole ș-o fină în Veneția și întîlnindu-se să se placă și plăcîndu-se să se căsătorească. SEVASTOS, N. 27.
       • (Obiectul acțiunii este exprimat printr-o propoziție cu predicatul la conjunctiv sau printr-o construcție infinitivală) îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele; asta era slăbăciunea lui. CREANGĂ, P. 106. Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum iți vine, cum îți place pe copilă s-o dezmierzi. EMINESCU, O. I 155. Ne place a asculta povești frumoase din verb reflexiv:emile trecute. NEGRUZZI, S. I 245.
       • Expresia: Îmi place să cred că... = sper că...
       • (Obiectul acțiunii devine subiect; fără determinări) Păunul să tacă, Dacă verb reflexiv:ea să placă. MARIAN, O. II 270. Tot ce-n lume-i drag și place, Tot ce-nalță și preface Pe un om... Mi le-ai dat cu-a ta iubire. ALECSANDRI, P. I 144.
♦ A-i prii. Viei îi place căldura.

2. (La imperativ, regional; formulă de politețe) Placă! = poftim, mă rog, binevoiți să... Bună seara... Mulțămim d-tale, dragul meu, placă șezi la noi. SEVASTOS, N. 55. Placă jupîne cătană înlăuntru, că te cheamă înălțatul împărat. RETEGANUL, P. III 18.