Ce înseamnă tranzitiv a suci vorba sau a o suci?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "tranzitiv a suci vorba sau a o suci": a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul

" Las'ca acum soseste murgul zorilor. Vedem noi ce a fost!
Curind strelicii, intii verzii, apoi amestecati cu rabufneli de lumina, jucara la rasarit si se tesura cu fire de beteala albe incepu sa se zareasca, si ceata porni la cercetat. Aproape nimic. Prea arar o urma parelnica. Pusera ciinii, dascaliti de solomonar, pe ea. O prapadira, o gasira iar. Cotind, rasucind, firul ii duse la manastire, ii intoarse la stina, apoi sub munte unde se rupse. Ciinii se oprira, nestiind incotro sa mai apuce, si se culcara.
"
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

"L-au amagit cu
Timofte, care sucise mintile copilului, cu povestile si taclalele lui.
Asta, dupa cum ne-a spus domnul comisar "
Sacul cu cartofi poezie de Vasile Voiculescu

SUCÍ, sucesc, verb IV. (Adesea în concurență cu răsuci)

1. tranzitiv A învîrti un fir textil printr-o mișcare continuă, în același sens, pentru a obține un fir mai strîns și mai rezistent sau pentru a confecționa anumite obiecte. (reflexiv pasiv) Teiul se aduce în fîșii și se sucește. ANTIPA, P. 578.
       • (Complementul indică obiectul confecționat) Suciseră din paie de săcară legători de snopi și le încărcaseră într-unul din care. SLAVICI, O. I 235.
♦ A înfășura, a încolăci. Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire, își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. EMINESCU, O. I 84.
       • reflexiv Flăcăi voinici șed roată pe lîngă un foc mare, Mirîndu-se-ntre dînșii cum verb reflexiv:eascurile-n foc Ca niște șerpi se mișcă, sucindu-se în locuțiune ALECSANDRI, P. III 234.

2. tranzitiv A roti, a întoarce, a învîrti. Prinde mîna profesorului, care începuse să sucească butonul aparatului. SAHIA, U.R.S.S. 131. Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba ș-o strînge la scară. CREANGĂ, P. 125. Ia un băț mai lung, îl pune în brîu și altul scurt pe care îl tot sucește între degete, imitînd torsul din furcă. ȘEZ. II 61.
       • intranzitiv Vîrîră cheia cea ruginită... și suciră o dată, de două ori, de trei ori, și de-abia putură deschide ușa aceea. RETEGANUL, P. II

5.
♦ (Cu privire la arme albe) A mînui (învîrtind). Suceam în dreapta paloșul... Tu ce făceai? EFTIMIU, Î. 48.

3. tranzitiv A învîrti un obiect, dîndu-i forma unui sul; a învălătuci.
♦ A înfășura cu mîna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. Tu cu mînile-ncleștate mai cu degetele depeni, Mai sucești verb reflexiv:eo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155.

4. tranzitiv A-și schimba brusc poziția corpului (sau a unei părți a corpului) sau a face pe cineva să și-o schimbe; a întoarce corpul, capul etc. Copilul care umbla pe lîngă cai îi «suci» ținîndu-i de căpestre, cu boturile spre vale. DUMITRIU, vezi L.

6. După ce ea și-a sucit gîtul, uitîndu-se înapoi, a venit și el. CAMIL PETRESCU, U. N. 110. (reflexiv) Mirenii își rupeau gîturile, tot sucindu-se să vadă unele persoane. STĂNOIU, C.

I. 148.
       • Expresia: A-i suci cuiva capul (mintea sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a-l zăpăci, a-l prosti. Cum ne lăsași să ne sucească diavolul mințile, ca să stricăm, din lucru de nimic, o prietenie de mici copile? STĂNOIU, C.

I. 203. Nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă cînd nici cu gîndul n-ai gîndi. REBREANU, R. II 97. Te-ntreabă, te ispitește, Pînă mintea ți-o sucește! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 276.
♦ A răsuci cu o mișcare violentă gîtul unei ființe, pentru a o ucide. Trebuia să-ți sucească gîtul, afurisitule, că n-asculți. REBREANU, R. II 33. Acum numai o poruncă-ți mai dau, dacă-i împlini-o și asta, apoi te las în pace, iar de nu, ți sucesc grumazul, ca la un pui de găină. RETEGANUL, P. vezi 51. Că decît mă blestemai, Mai bine gîtu-mi suceai. BIBICESCU, P. P. 146.

5. reflexiv A lua o poziție nefirească; a se strîmba. Pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie, Și sub brațul său puternic totul pîrîie, trăsnește, Tot se rumpe, se răstoarnă, se sucește, se îndoaie. ALECSANDRI, P. A. 152. Tu socoți că limba mea... se va putea suci ca să zică firtă, tferdu, glagol! NEGRUZZI, S. I

10.
       • tranzitiv (În expresie) A suci vorba (sau a o suci) = a da alt curs convorbirii, pentru a-și ascunde gîndurile, a ocoli adevărul. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a pus ceva pe inimă. SLAVICI, O. I 54. (Eliptic) Văzînd fata toate dovezile acestea... n-au putut nici suci, nici tăgădui nimică, pentru că nici nu avea încotro, ci au mărturisit precum că toate sînt adevărate cîte le spune el. SBIERA, P. 144.

6. tranzitiv (De obicei în corelație cu învîrti sau răsuci) A întoarce ceva pe-o parte și pe alta (pentru a examina mai bine). Ia el punga, o sucește, o învîrtește. CREANGĂ, P. 44.
       • absolut Întră-n boltă ca să-și aleagă multe de toate. Tot învîrte și sucește, dar nu le poate potrivi. RETEGANUL, P. III 21.
       • figurat Oricum ai suci și ai răsuci lucrurile, rar prilej ca acesta să faci negoțuri bune. VORNIC, P. 159.
       • Expresia: A suci și a răsuci (sau învîrti) pe cineva = a hărțui cu întrebările, pentru a obține mărturisiri. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. STANCU, despre 39. Îngrijitorul a venit și el, l-a sucit, l-a învîrtit, cu tot felul de întrebări. CARAGIALE, O. III 77.
♦ reflexiv A se agita, a se zbuciuma, a-și frămînta mintea pentru a ieși dintr-o încurcătură. S-a sucit, s-a învîrtit, s-a socotit, s-a hotărît. O să divorțez. STANCU, despre 82. Gîndesc ei, se sucesc ei, se frămîntă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. CREANGĂ, P. 310. În zădar mai fac manevre și-n tot chipul se sucesc, Nimică nu pot a face, nimică nu isprăvesc. NEGRUZZI, S. I 128.