Ce înseamnă urzică substantiv botanică urzică chinezească boehmeria nivea?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "urzică substantiv botanică urzică chinezească boehmeria nivea": ramie; urzică mică urtica urens

" Si urzica ii urzica,
dar ei nu simt ca-i urzica:
joaca hora si-i furnica"
Hora mare poezie de Dumitru Matcovschi

" Parca-i mai buna salcia ca plopul,
Sau urzica si pelinul
Isi pun vreodata aceasta intrebare?"
Cuvinte de creta poezie de Ion Vatamanu

URZÍCĂ, urzici, substantiv feminin

1. Plantă erbacee din familia urticaceelor, cu flori dioice, verzui, în formă de ciorchine, așezate la subsuoara frunzelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți (Urtica dioica). În toate părțile se întind desișuri mari de bozii și de urzici. VLAHUȚĂ, R. P. 107. Și din... urzică mai fac un feli de pînză. CREANGĂ, O. A. 299. Frunză verde de urzică, Primăvara-i noaptea mică. HODOȘ, P. P. 54. Eu cămașa i-am spălat Cu urzici i-o am frecat. ALECSANDRI, P. P. 374.
       • Compuse: (botanică) urzică-moartă = a) plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mari roșii-purpurii; crește prin locurile umede din păduri, tufișuri și grădini (La- mium); b) sugel; (Zool.) urzică-de-mare = animal marin a cărui înțepătură provoacă o iritație a pielii (Actinia).

2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci.