eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă vorbă ciobănească de origină indigenă?

Care e înțelesul expresiei vorbă ciobănească de origină indigenă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "vorbă ciobănească de origină indigenă":
strângă, loc strâmt





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Chiar berbeci inca ti-as mulge, de ti-ar fi mai mare drag !
Insa, n-am cu dor pe nime sa-mi deie berbecii-n strunga !
Fii pe pace ! zise craiul, si noroc o sa te-ajunga !"
Filozofii si plugarii poezie de George Cosbuc

" Asta facu doar ca pilcul incapatinat sa se traga si mai in fund.
Dar batrinul avea rabdare. Stia ca foamea si setea biruie orice. La amiaza, ciurda intemnitata se misca de la sine. Al doilea timp al mulsorii venea sa aminteasca vacilor mina mingiioasa a cire-zarilor care le usura ugerele dureroase. Jos se auzeau clopotele cirezilor si mugete line de vitel chemindu-si mamele. Taurii slobozi rageau spre tovarasul lipsa. Cioporul se urni incet, in cumpat, spre strunga unde dihania le zavora iesirea. Coborisul il incepura intii vacile, intetite de foame. Taurul ramas inapoi ragea nabadaios, cu vapai in ochi, spre boarul ramas de caraula pe creasta.
Vacile ajunsera pina-n mijlocul albiei, se oprira o clipa, tintira matahala, apoi, fara sovaire, se napustira indarat, inconjurara buhaiul ocrotitor, aratind parca, intoarse cu ochii holbati, incotro este primejdia. indemnat de spaima soatelor, el porni falnic, cobori un petec spre ursul nemiscat, scoase un racnet din fundul bojogilor, trase sforaitor pe nari, scurma cu copita, bon-calui provocator, fluturindu-si gusa atirnata sub barbie ca un drapel, inalta grumazul si privi la vrajmas. Acesta nu primea provocarea. Sta ca un trunchi mort. Buhaiul scoase iar racnetul de lupta, isi spori furiile riciind pietre, isi zburli coama, clatina coarnele, isi zvirli pe spinare coada minioasa. Momiia raminea, inainte, teapana."
Ultimul berevoi poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
STRÚNGĂ, strungi, substantiv feminin

1. Loc îngrădit la stînă; (în special) deschizătura îngustă a acestui loc prin care trec oile una cîte una la muls. Iar în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. Brr oaie... brrr la strungă! ALECSANDRI, T. 613. Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 360.
       • figurat În stepă năluciră alte tancuri ce adunau la strunga zării alte turme. SADOVEANU, M. C. 107. (Cu aluzie la felul cum apar oile una cîte una) Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă. EMINESCU, O. I 44.

2. Loc îngust de trecere. Drept ușă [ocolul] avea o strungă îngustă, în fața căreia santinela, toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360.
♦ Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strîmtoare. Pe aici trece linia ferată care, urcînd în sus pe strîmtoarea Trotușului, despică munții și răzbate în Ardeal prin strunga de la Palanca. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. În mijlocul pădurii este-o poiană lungă... La capătu-i din dreapta se prelungește o strungă Prin care ostășimea curge ca un șioi. ALECSANDRI, P. III 214.

3. Strungăreață (1). Bătrînul începu a rîde mai tare, arătîndu-și strunga largă între dinții de jos. SADOVEANU, O. VI 512. Ar fi verb reflexiv:ut să-i rămînă chipul săpat în minte, așa, cu strunga cea de printre dinți, cu musteața gălbioară, cu ochii tîlhăroși. MIRONESCU, S. A. 42.