eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă zoologie cîinele-babei?

Care e înțelesul expresiei zoologie cîinele-babei?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "zoologie cîinele-babei":
larvă mare și păroasă a unor fluturi de noapte





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" la mijloc eu vad in loc de arbori si case si dealuri si chiar in loc de oameni vad scoala de la atena si baia cu aburi si turnul din pisa
desi daca ma hotarasc si ma trezesc brusc sunt un pitic cu nasul rosu imbracat fistichiu cu coif si haine strimte si decolorate si tocmai cobor din virful Colinei urmat pas cu pas de devotatul meu ciine grec, Anchidinos ,
pe linga gardul chinezesc al lui Ioan Marchis din Ocolis."
QINTELNIC poezie de Ioan PINTEA

" Ce dupa cimp cu turma se-ntoarce la o parte
Si lasa, cind se culca, pe ciine pazitor.
"
Inserarea poezie de Vasile Cirlova
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CÎÍNE, cîini, substantiv masculin (Și în forma regională cîne)

1. Animal mamifer carnivor, din aceeași familie cu lupul și cu vulpea, domesticit și folosit pentru pază, vînătoare etc. Cînele zvîcni înainte și prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni... «Te-or răzbuna copiii mei!

– Și-acum mă taie, dacă verb reflexiv:ei, Și-aruncă-mă la cîni!» COȘBUC, P. I 114. Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. Păcat, sărmanul, să moară ca un cîne. CREANGĂ, P. 330. În satul fără cîini, te plimbi fără băț (= unde nu te simți în primejdie, nu-ți iei măsuri de apărare).
       • Expresia: (Despre două sau mai multe persoane) A trăi ca cîine cu pisica sau a se mînca ca cîinii = a nu se înțelege de loc, a trăi în certuri, în dușmănie. A tăia frunză cîinilor (sau la cîini) = a trîndăvi, a nu lucra nimic. A trăi ca cîinele la stînă = a trăi bine. A petrece ca cîineie în car = a petrece rău. Nu e nici cîine nici ogar = n-are nici o trăsătură distinctivă. Nu-i numai un cîine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Cîinele care latră nu mușcă = cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios. Îi mănîncă cîinii din traistă vezi mînca. Cîine-cîinește vezi cîinește. Porc de cîine vezi porc. A ieși ca cîinele din iarnă = a fi foarte slab. A da cu căciula în cîini vezi căciulă. Viață de cîine = viață grea, lipsită de bucurii.
       • (Ironic) Umblă cîinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e belșug. (Cu o construcție mai rară) Trăiesc de cînd cîinii purtau colaci în coadă. ALECSANDRI, T. I 358.
       • figurat Nume dat unui om rău, hain. Ne-ai vîndut cu mîinile legate, cîine! DAVIDOGLU, O. 111.
       • Expresia: A fi cîine = a fi rău, hain. Destinul ne-a fost cîine. TULBURE, vezi R. 26. Dar, zău, doru-i mare cîne, Peste multe dealuri vine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 93. A-i fi cuiva cîine = a te purta cu cineva cu cruzime, în mod hain.

2. Compuse: cîine-de-mare = specie de pește de mare cu pielea foarte tare; cîinele-mare = numele unei constelații boreale (din care face pafte și Sirius, cea mai luminoasă stea de pe boltă); Cîinele-mic = numele unei constelații boreale, între Hydra și Orion; cîinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cîrlig osos la unul din capete. Cînele-babei e flocos ca un cîne și mușcă. MARIAN, INS. 277; laptele-cîinelui vezi lapte.

– Variantă; (Transilvania, Moldova) cîne substantiv masculin