Conjugare a aburca

Conjugarea verbului a aburca: eu aburc, tu aburci, el ea aburcă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a aburca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a aburca”!

Verbul a aburca conjugat la prezent

eu aburc
tu aburci
el ea aburcă
noi aburcăm
voi aburcați
ei ele aburcați

Verbul a aburca conjugat la viitor

eu voi aburca
tu vei aburca
el ea va aburca
noi vom aburca
voi veți aburca
ei ele vor aburca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a aburca conjugare la condițional prezent

eu aș aburca
tu ai aburca
el ea ar aburca
noi am aburca
voi ați aburca
ei ele ar aburca

Verbul a aburca conjugare la condițional perfect

eu aș fi aburcat
tu ai fi aburcat
el ea ar fi aburcat
noi am fi aburcat
voi ați fi aburcat
ei ele ar fi aburcat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a aburca la conjunctiv prezent

eu să fiu aburc
tu să fii aburci
el ea să fie aburce
noi să fim aburcăm
voi să fiți aburcați
ei ele să fie aburce

Conjug a aburca la imperfect

eu aburcam
tu aburcai
el ea aburca
noi aburcam
voi aburcați
ei ele aburcau

A aburca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu aburcasem
tu aburcaseși
el ea aburcase
noi aburcaserăm
voi aburcaserăți
ei ele aburcaseră

Verbul a aburca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi aburcat
tu să fi aburcat
el ea să fi aburcat
noi să fi aburcat
voi să fi aburcat
ei ele să fi aburcat

Conjugare a aburca la perfectul simplu

eu aburcai
tu aburcași
el ea aburcă
noi aburcarăm
voi aburcarăți
ei ele aburcară

Conjugarea verbului a aburca la perfectul compus

eu am aburcat
tu ai aburcat
el ea a aburcat
noi am aburcat
voi ați aburcat
ei ele ar aburcat

Conjugă a aburca la viitor anterior

eu voi fi aburcat
tu vei fi aburcat
el ea va fi aburcat
noi vom fi aburcat
voi veți fi aburcat
ei ele vor fi aburcat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a aburca

ABURCÁ, abúrc, verb

I.

1. reflexiv A se urca, a se sui; a se cățăra. Jder bătrînul se aburcă în șa cu destulă ușurință pentru cei cincizeci și cinci de ani ai lui. SADOVEANU, forme J. 66. Încalecă pe cal și se aburcă cu dînsul în înaltul cerului. SBIERA, P. 55. Începe a se aburca pe cireș în sus. CREANGĂ, A. 49.
• figurat S-a topit amurgul plin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol, Și acu se-aburcă seara peste deal Domol. DEȘLIU, N. 51.
♦ tranzitiv A ajuta pe cineva să se urce; a urca. Îl aburcă [pe Ruset] de subsuori pe trepte. SADOVEANU, Z. C. 345.

2. tranzitiv A ridica, a lua în spinare. Bator era un animal bun și blînd, așa că taica Visalon aburca adeseori pe nepotul său Traian de-a călarea și-l proptea zîmbind. VORNIC, O. 156. Oșlobanu ia atunci lemnele din carul omului... apoi, săltîndu-le și aburcîndu-le cam anevoie, le umflă în spate. CREANGĂ, A. 83.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

aburcând

Participiu

aburcat

Infinitiv scurt

aburca

Imfinitiv lung

aburcând