Conjugare a admite

Conjugarea verbului a admite: eu admit, tu admiți, el ea admite la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a admite”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a admite”!

Verbul a admite conjugat la prezent

eu admit
tu admiți
el ea admite
noi admitem
voi admiteți
ei ele admiteți

Verbul a admite conjugat la viitor

eu voi admite
tu vei admite
el ea va admite
noi vom admite
voi veți admite
ei ele vor admite

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a admite conjugare la condițional prezent

eu aș admite
tu ai admite
el ea ar admite
noi am admite
voi ați admite
ei ele ar admite

Verbul a admite conjugare la condițional perfect

eu aș fi admis
tu ai fi admis
el ea ar fi admis
noi am fi admis
voi ați fi admis
ei ele ar fi admis

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a admite la conjunctiv prezent

eu să fiu admit
tu să fii admiți
el ea să fie admită
noi să fim admitem
voi să fiți admiteți
ei ele să fie admită

Conjug a admite la imperfect

eu admiteam
tu admiteai
el ea admitea
noi admiteam
voi admiteați
ei ele admiteau

A admite conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu admisesem
tu admiseseși
el ea admisese
noi admiseserăm
voi admiseserăți
ei ele admiseseră

Verbul a admite conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi admis
tu să fi admis
el ea să fi admis
noi să fi admis
voi să fi admis
ei ele să fi admis

Conjugare a admite la perfectul simplu

eu admisei
tu admiseși
el ea admise
noi admiserăm
voi admiserăți
ei ele admiseră

Conjugarea verbului a admite la perfectul compus

eu am admis
tu ai admis
el ea a admis
noi am admis
voi ați admis
ei ele ar admis

Conjugă a admite la viitor anterior

eu voi fi admis
tu vei fi admis
el ea va fi admis
noi vom fi admis
voi veți fi admis
ei ele vor fi admis

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a admite

ADMÍTE, admit, verb

III. tranzitiv

1. A primi ca bun, a considera ca adevărat și conform cu realitatea. Deschise o carte veche... o astrologie... bazată pe sistemul care admite pămîntul de centrid arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 44.

2. A îngădui, a permite, a tolera. Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-și găsească loc scepticii, oportuniștii, capitaliștii, trădătorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624.
♦ A fi (provizoriu) de acord cu ceva. Admit că ai fost ocupat. Puteai totuși să dai un semn de viață.
• Dacă admit în principiu acest gest, pot să le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU, U. N. 187.

3. (Cu privire la o cerere, o doleanță, o reclamație) A da curs favorabil, a primi ca valabil. Cererea a fost admisă.
♦ (Complementul indică pe solicitator) A primi, a înscrie. Comisia a admis pe toți candidații prezentați la examen.

– Formă gramaticală: participiu admis.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

admițând

Participiu

admis

Infinitiv scurt

admite

Imfinitiv lung

admițând