Conjugare a adumbri

Conjugarea verbului a adumbri: eu adumbresc, tu adumbrești, el ea adumbrește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a adumbri”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a adumbri”!

Verbul a adumbri conjugat la prezent

eu adumbresc
tu adumbrești
el ea adumbrește
noi adumbrim
voi adumbriți
ei ele adumbriți

Verbul a adumbri conjugat la viitor

eu voi adumbri
tu vei adumbri
el ea va adumbri
noi vom adumbri
voi veți adumbri
ei ele vor adumbri

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a adumbri conjugare la condițional prezent

eu aș adumbri
tu ai adumbri
el ea ar adumbri
noi am adumbri
voi ați adumbri
ei ele ar adumbri

Verbul a adumbri conjugare la condițional perfect

eu aș fi adumbrit
tu ai fi adumbrit
el ea ar fi adumbrit
noi am fi adumbrit
voi ați fi adumbrit
ei ele ar fi adumbrit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a adumbri la conjunctiv prezent

eu să fiu adumbresc
tu să fii adumbrești
el ea să fie adumbrească
noi să fim adumbrim
voi să fiți adumbriți
ei ele să fie adumbrească

Conjug a adumbri la imperfect

eu adumbream
tu adumbreai
el ea adumbrea
noi adumbream
voi adumbreați
ei ele adumbreau

A adumbri conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu adumbrisem
tu adumbriseși
el ea adumbrise
noi adumbriserăm
voi adumbriserăți
ei ele adumbriseră

Verbul a adumbri conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi adumbrit
tu să fi adumbrit
el ea să fi adumbrit
noi să fi adumbrit
voi să fi adumbrit
ei ele să fi adumbrit

Conjugare a adumbri la perfectul simplu

eu adumbrii
tu adumbriși
el ea adumbri
noi adumbrirăm
voi adumbrirăți
ei ele adumbriră

Conjugarea verbului a adumbri la perfectul compus

eu am adumbrit
tu ai adumbrit
el ea a adumbrit
noi am adumbrit
voi ați adumbrit
ei ele ar adumbrit

Conjugă a adumbri la viitor anterior

eu voi fi adumbrit
tu vei fi adumbrit
el ea va fi adumbrit
noi vom fi adumbrit
voi veți fi adumbrit
ei ele vor fi adumbrit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a adumbri

ADUMBRÍ, adumbresc, verb IV.

1. tranzitiv A umbri. Soarele coborîse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strimbate de puterea luminii. REBREANU, R. II 191. Grămezi de ani s-au scuturat din copacul timpului și au căzut... aruncînd întîmplări felurite deasupra streșinii ce adumbrea casa bătrînă. ANGHEL, PR. 25. Peste zaplazul înalt se vedea ușa odăii deschisă și, în deschizătură, umbra albă a femeii adumbrindu-și cu mîna arcurile sprîncenelor. CARAGIALE, O. I 334.
• (Poetic) Ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi. REBREANU, R. I 56.

2. reflexiv (Despre oameni) A se așeza, a se adăposti la umbră. Se dete la umbra unui copaci mare și stufos și adormi... Copaciul subt care se adumbrise era măreț. ISPIRESCU, L. 230.
• figurat O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseți. EMINESCU, O. I 149.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

adumbrind

Participiu

adumbrit

Infinitiv scurt

adumbri

Imfinitiv lung

adumbrind