Conjugare a aiura

Conjugarea verbului a aiura: eu aiurez, tu aiurezi, el ea aiurează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a aiura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a aiura”!

Verbul a aiura conjugat la prezent

eu aiurez
tu aiurezi
el ea aiurează
noi aiurăm
voi aiurați
ei ele aiurați

Verbul a aiura conjugat la viitor

eu voi aiura
tu vei aiura
el ea va aiura
noi vom aiura
voi veți aiura
ei ele vor aiura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a aiura conjugare la condițional prezent

eu aș aiura
tu ai aiura
el ea ar aiura
noi am aiura
voi ați aiura
ei ele ar aiura

Verbul a aiura conjugare la condițional perfect

eu aș fi aiurat
tu ai fi aiurat
el ea ar fi aiurat
noi am fi aiurat
voi ați fi aiurat
ei ele ar fi aiurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a aiura la conjunctiv prezent

eu să fiu aiurez
tu să fii aiurezi
el ea să fie aiureze
noi să fim aiurăm
voi să fiți aiurați
ei ele să fie aiureze

Conjug a aiura la imperfect

eu aiuram
tu aiurai
el ea aiura
noi aiuram
voi aiurați
ei ele aiurau

A aiura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu aiurasem
tu aiuraseși
el ea aiurase
noi aiuraserăm
voi aiuraserăți
ei ele aiuraseră

Verbul a aiura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi aiurat
tu să fi aiurat
el ea să fi aiurat
noi să fi aiurat
voi să fi aiurat
ei ele să fi aiurat

Conjugare a aiura la perfectul simplu

eu aiurai
tu aiurași
el ea aiură
noi aiurarăm
voi aiurarăți
ei ele aiurară

Conjugarea verbului a aiura la perfectul compus

eu am aiurat
tu ai aiurat
el ea a aiurat
noi am aiurat
voi ați aiurat
ei ele ar aiurat

Conjugă a aiura la viitor anterior

eu voi fi aiurat
tu vei fi aiurat
el ea va fi aiurat
noi vom fi aiurat
voi veți fi aiurat
ei ele vor fi aiurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a aiura

AIURÁ, aiurez, verb

I. intranzitiv (Și în forma aiuri)

1. A vorbi fără șir, fără înțeles, fiind în stare de inconștiență; a delira. De două ceasuri aiurează și tremură... DUMITRIU, N. 234. S-o îmflat mîna ca butucul!... Pe urmă n-o mai putut să vorbească ca lumea,

– aiura, săracul! POPA, vezi 168.
♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde. Îmi pare că aiurezi. De unde dracul ai găsit obșteasca adunare la Agrigenta? NEGRUZZI, S. I 225.
• figurat înstrăinatul greier sub vatră aiurează, Schimbînd într-una locul. IOSIF, PATR.

12. O, ascultă numa-ncoace Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155.

2. A se pierde în visări, a visa cu ochii deschiși. Și cu grabă-n veselie ieșind noaptea pe cîmpie, Ea se duse aiurind, Cu ochii la cer privind, Cum se duce neoprit Dorul cel nemărginit. ALECSANDRI, P. II 189.

– Variantă: aiurí, aiuresc, verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

aiurând

Participiu

aiurat

Infinitiv scurt

aiura

Imfinitiv lung

aiurând