Conjugare a alătura

Conjugarea verbului a alătura: eu alătur, tu alături, el ea alătură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a alătura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a alătura”!

Verbul a alătura conjugat la prezent

eu alătur
tu alături
el ea alătură
noi alăturăm
voi alăturați
ei ele alăturați

Verbul a alătura conjugat la viitor

eu voi alătura
tu vei alătura
el ea va alătura
noi vom alătura
voi veți alătura
ei ele vor alătura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a alătura conjugare la condițional prezent

eu aș alătura
tu ai alătura
el ea ar alătura
noi am alătura
voi ați alătura
ei ele ar alătura

Verbul a alătura conjugare la condițional perfect

eu aș fi alăturat
tu ai fi alăturat
el ea ar fi alăturat
noi am fi alăturat
voi ați fi alăturat
ei ele ar fi alăturat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a alătura la conjunctiv prezent

eu să fiu alătur
tu să fii alături
el ea să fie alăture
noi să fim alăturăm
voi să fiți alăturați
ei ele să fie alăture

Conjug a alătura la imperfect

eu alăturam
tu alăturai
el ea alătura
noi alăturam
voi alăturați
ei ele alăturau

A alătura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu alăturasem
tu alăturaseși
el ea alăturase
noi alăturaserăm
voi alăturaserăți
ei ele alăturaseră

Verbul a alătura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi alăturat
tu să fi alăturat
el ea să fi alăturat
noi să fi alăturat
voi să fi alăturat
ei ele să fi alăturat

Conjugare a alătura la perfectul simplu

eu alăturai
tu alăturași
el ea alătură
noi alăturarăm
voi alăturarăți
ei ele alăturară

Conjugarea verbului a alătura la perfectul compus

eu am alăturat
tu ai alăturat
el ea a alăturat
noi am alăturat
voi ați alăturat
ei ele ar alăturat

Conjugă a alătura la viitor anterior

eu voi fi alăturat
tu vei fi alăturat
el ea va fi alăturat
noi vom fi alăturat
voi veți fi alăturat
ei ele vor fi alăturat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a alătura

ALĂTURÁ, alătúr, verb

I.

1. tranzitiv A pune unul lîngă altul, a face să stea alături. Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654.
♦ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Alăturăm planul lucrării.

2. reflexiv (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prepoziție «de») A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se așeza alături. Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul alăturării este de a însoți în mers pe cineva) împreună... vecini... rosti Sender, alăturîndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

alăturând

Participiu

alăturat

Infinitiv scurt

alătura

Imfinitiv lung

alăturând