Conjugare a amărî

Conjugarea verbului a amărî: eu amărăsc, tu amărăști, el ea amărăște la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a amărî”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a amărî”!

Verbul a amărî conjugat la prezent

eu amărăsc
tu amărăști
el ea amărăște
noi amărâm
voi amărâți
ei ele amărâți

Verbul a amărî conjugat la viitor

eu voi amărî
tu vei amărî
el ea va amărî
noi vom amărî
voi veți amărî
ei ele vor amărî

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a amărî conjugare la condițional prezent

eu aș amărî
tu ai amărî
el ea ar amărî
noi am amărî
voi ați amărî
ei ele ar amărî

Verbul a amărî conjugare la condițional perfect

eu aș fi amărât
tu ai fi amărât
el ea ar fi amărât
noi am fi amărât
voi ați fi amărât
ei ele ar fi amărât

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a amărî la conjunctiv prezent

eu să fiu amărăsc
tu să fii amărăști
el ea să fie amărască
noi să fim amărâm
voi să fiți amărâți
ei ele să fie amărască

Conjug a amărî la imperfect

eu amăram
tu amărai
el ea amăra
noi amăram
voi amărați
ei ele amărau

A amărî conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu amărâsem
tu amărâseși
el ea amărâse
noi amărâserăm
voi amărâserăți
ei ele amărâseră

Verbul a amărî conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi amărât
tu să fi amărât
el ea să fi amărât
noi să fi amărât
voi să fi amărât
ei ele să fi amărât

Conjugare a amărî la perfectul simplu

eu amărâi
tu amărâși
el ea amărî
noi amărârăm
voi amărârăți
ei ele amărâră

Conjugarea verbului a amărî la perfectul compus

eu am amărât
tu ai amărât
el ea a amărât
noi am amărât
voi ați amărât
ei ele ar amărât

Conjugă a amărî la viitor anterior

eu voi fi amărât
tu vei fi amărât
el ea va fi amărât
noi vom fi amărât
voi veți fi amărât
ei ele vor fi amărât

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a amărî

AMĂRÎ́, amărăsc, verb IV.

1. reflexiv A căpăta gust amar, a deveni, a se face amar. Smîntina s-a amărît.
       • intranzitiv (Rar) Ce-a fost verde-a veștejit, Ce-a fost dulce-a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit! ALECSANDRI, P. P. 336.
       • tranzitiv Frunza de pelin amărăște vinul.

2. tranzitiv figurat A produce amărăciune în sufletul cuiva, a întrista, a îndurera. Dorule, m-ai amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 137.
       • (Cu privire la viață, la trai, la zile) Un frate al meu și un fiu al său fac tot ce trebuie ca să-mi amărască viața. SADOVEANU, N. forme 33. Pentru ce să-i amărăști [mamei] Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decît pe mine. COȘBUC, P. I 75. Dulce maică, dragi surori... Ștergeți voi lacrimile, Nu v-amărîți zilele! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 193.
       • absolut figurat Gura îndulcește, gura amărăște.
       • reflexiv De ce te căiești, băiețele, și te amărăști? ISPIRESCU, L. 313. Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit; Tare ti-i fi amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 197.
♦ reflexiv A duce o viață amară, plină de suferințe. Sînteți sănătoasă?

– Iacă, mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă. SLAVICI, la TDRG.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

amărând

Participiu

amărât

Infinitiv scurt

amărî

Imfinitiv lung

amărând