eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a ameți

Conjugarea verbului a ameți: eu amețesc, tu amețești, el ea amețește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a ameți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ameți”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a ameți conjugat la prezent
  • eu amețesc
  • tu amețești
  • el ea amețește
  • noi amețim
  • voi amețiți
  • ei ele amețiți
Verbul a ameți conjugat la viitor
  • eu voi ameți
  • tu vei ameți
  • el ea va ameți
  • noi vom ameți
  • voi veți ameți
  • ei ele vor ameți
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ameți conjugare la condițional prezent
  • eu aș ameți
  • tu ai ameți
  • el ea ar ameți
  • noi am ameți
  • voi ați ameți
  • ei ele ar ameți
Verbul a ameți conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi amețit
  • tu ai fi amețit
  • el ea ar fi amețit
  • noi am fi amețit
  • voi ați fi amețit
  • ei ele ar fi amețit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a ameți la conjunctiv prezent
  • eu să fiu amețesc
  • tu să fii amețești
  • el ea să fie amețească
  • noi să fim amețim
  • voi să fiți amețiți
  • ei ele să fie amețească
Conjug a ameți la imperfect
  • eu amețeam
  • tu amețeai
  • el ea amețea
  • noi amețeam
  • voi amețeați
  • ei ele amețeau


A ameți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu amețisem
  • tu amețiseși
  • el ea amețise
  • noi amețiserăm
  • voi amețiserăți
  • ei ele amețiseră
Verbul a ameți conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi amețit
  • tu să fi amețit
  • el ea să fi amețit
  • noi să fi amețit
  • voi să fi amețit
  • ei ele să fi amețit
Conjugare a ameți la perfectul simplu
  • eu ameții
  • tu amețiși
  • el ea ameți
  • noi amețirăm
  • voi amețirăți
  • ei ele amețiră
Conjugarea verbului a ameți la perfectul compus
  • eu am amețit
  • tu ai amețit
  • el ea a amețit
  • noi am amețit
  • voi ați amețit
  • ei ele ar amețit
Conjugă a ameți la viitor anterior
  • eu voi fi amețit
  • tu vei fi amețit
  • el ea va fi amețit
  • noi vom fi amețit
  • voi veți fi amețit
  • ei ele vor fi amețit


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
AMEȚÍ, amețesc, verb IV.

1. intranzitiv A fi cuprins de amețeală, a-și pierde echilibrul. El fugea așa de repede, cît biata fată amețea, nu alta. SBIERA, P. 313. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 196. Of! of! am rămas iar cu piatra-n casă. Of!... amețesc... leșin. ALECSANDRI, T. I 49.
       • tranzitiv Na! una! L-am amețit... Să-i mai dau verb reflexiv:eo cîteva [lovituri]. ALECSANDRI, T. I 450.

2. intranzitiv figurat A se zăpăci, a-și pierde capul (din cauza unei emoții sau a unei impresii puternice). Vai de mine și de mine, Iliuță, amețisem de spaimă și am pus de două ori zahar. SADOVEANU, N. forme 162. Baba atunci a amețit de bucurie. CREANGĂ, P. 79.
       • reflexiv Se ameți și se fistici tind se văzu încongiurat de o mulțime de lume. ISPIRESCU, L. 136.
       • tranzitiv Vorbele lui atîta îi amețise, încît de spaimă... se pierduseră cu totul. ISPIRESCU, L. 294.
       • tranzitiv A scoate din minți. De-acum te ține S-amețești bine Pe cioclovine (= ciocoi). ALECSANDRI, T. 920. Ori la tine ea privește, Cu vederea-l amețește. SEVASTOS, C. 172.
       • tranzitiv A aduce într-o stare de extaz, de încîntare. O speranță de o dureroasă dulceață, deșartă dar singură, îi amețea sufletul. EMINESCU, N. 74.

3. intranzitiv și reflexiv A se îmbăta, a se chercheli. Au băut, s-au amețit și acum horăiesc în podul morii. SADOVEANU, O. VI

12.
       • tranzitiv Ipate le dă de băut, pînă le amețește pe amîndouă. CREANGĂ, P. 173.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

amețind

Participiu

amețit

Infinitiv scurt

ameți

Imfinitiv lung

amețind



dex-app