eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a apăra

Conjugarea verbului a apăra: eu apăr, tu aperi, el ea apără la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a apăra”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a apăra”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a apăra conjugat la prezent
  • eu apăr
  • tu aperi
  • el ea apără
  • noi apărăm
  • voi apărați
  • ei ele apărați
Verbul a apăra conjugat la viitor
  • eu voi apăra
  • tu vei apăra
  • el ea va apăra
  • noi vom apăra
  • voi veți apăra
  • ei ele vor apăra
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a apăra conjugare la condițional prezent
  • eu aș apăra
  • tu ai apăra
  • el ea ar apăra
  • noi am apăra
  • voi ați apăra
  • ei ele ar apăra
Verbul a apăra conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi apărat
  • tu ai fi apărat
  • el ea ar fi apărat
  • noi am fi apărat
  • voi ați fi apărat
  • ei ele ar fi apărat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a apăra la conjunctiv prezent
  • eu să fiu apăr
  • tu să fii aperi
  • el ea să fie apere
  • noi să fim apărăm
  • voi să fiți apărați
  • ei ele să fie apere
Conjug a apăra la imperfect
  • eu apăram
  • tu apărai
  • el ea apăra
  • noi apăram
  • voi apărați
  • ei ele apărau
A apăra conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu apărasem
  • tu apăraseși
  • el ea apărase
  • noi apăraserăm
  • voi apăraserăți
  • ei ele apăraseră
Verbul a apăra conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi apărat
  • tu să fi apărat
  • el ea să fi apărat
  • noi să fi apărat
  • voi să fi apărat
  • ei ele să fi apărat
Conjugare a apăra la perfectul simplu
  • eu apărai
  • tu apărași
  • el ea apără
  • noi apărarăm
  • voi apărarăți
  • ei ele apărară
Conjugarea verbului a apăra la perfectul compus
  • eu am apărat
  • tu ai apărat
  • el ea a apărat
  • noi am apărat
  • voi ați apărat
  • ei ele ar apărat
Conjugă a apăra la viitor anterior
  • eu voi fi apărat
  • tu vei fi apărat
  • el ea va fi apărat
  • noi vom fi apărat
  • voi veți fi apărat
  • ei ele vor fi apărat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
APĂRÁ, ápăr, verb

I.

1. tranzitiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «împotriva» și indicînd pe agresor) A interveni cu fapta în ajutorul cuiva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile; a proteja (pe cineva) printr-o intervenție promptă. Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este plinea și viața noastră. JIANU, C. 373. S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188.
       • (Complementul este un abstract) Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II

13.
♦ (Cu privire la patrie, un oraș etc.) A păzi, respingînd atacul armat al inamicului; a menține, prin luptă, o poziție. Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75.
       • reflexiv A se împotrivi unui atac, a-i rezista; a se feri de... Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. forme 71. Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. Ea se apără c-o mînă, Insă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152.

2. tranzitiv A pune la adăpost (de o primejdie, de frig, de ploaie etc.), a proteja, a feri, a ocroti. Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. forme 185. Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147.
       • Expresia: Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65.

3. tranzitiv A interveni prin viu grai sau în scris în sprijinul cuiva (combătînd învinuirile care i se aduc).
♦ (Cu privire la împricinați sau la un proces) A pleda înaintea justiției cauza cuiva. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83.
       • reflexiv A se dezvinovăți de anumite învinuiri sau bănuieli. Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?...

– Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără.
       • figurat N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. forme 14.

4. tranzitiv (Cu privire la o idee sau la un punct de vedere) A susține, respingînd obiecțiile aduse împotrivă. Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16.

5. reflexiv (Rar) A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dinsa? BĂLCESCU, O. II 228.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

apărând

Participiu

apărat

Infinitiv scurt

apăra

Imfinitiv lung

apărând



dex-app