Conjugare a arcui

Conjugarea verbului a arcui: eu arcuiesc, tu arcuiești, el ea arcuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a arcui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a arcui”!

Verbul a arcui conjugat la prezent

eu arcuiesc
tu arcuiești
el ea arcuiește
noi arcuim
voi arcuiți
ei ele arcuiți

Verbul a arcui conjugat la viitor

eu voi arcui
tu vei arcui
el ea va arcui
noi vom arcui
voi veți arcui
ei ele vor arcui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a arcui conjugare la condițional prezent

eu aș arcui
tu ai arcui
el ea ar arcui
noi am arcui
voi ați arcui
ei ele ar arcui

Verbul a arcui conjugare la condițional perfect

eu aș fi arcuit
tu ai fi arcuit
el ea ar fi arcuit
noi am fi arcuit
voi ați fi arcuit
ei ele ar fi arcuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a arcui la conjunctiv prezent

eu să fiu arcuiesc
tu să fii arcuiești
el ea să fie arcuiască
noi să fim arcuim
voi să fiți arcuiți
ei ele să fie arcuiască

Conjug a arcui la imperfect

eu arcuiam
tu arcuiai
el ea arcuia
noi arcuiam
voi arcuiați
ei ele arcuiau

A arcui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu arcuisem
tu arcuiseși
el ea arcuise
noi arcuiserăm
voi arcuiserăți
ei ele arcuiseră

Verbul a arcui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi arcuit
tu să fi arcuit
el ea să fi arcuit
noi să fi arcuit
voi să fi arcuit
ei ele să fi arcuit

Conjugare a arcui la perfectul simplu

eu arcuii
tu arcuiși
el ea arcui
noi arcuirăm
voi arcuirăți
ei ele arcuiră

Conjugarea verbului a arcui la perfectul compus

eu am arcuit
tu ai arcuit
el ea a arcuit
noi am arcuit
voi ați arcuit
ei ele ar arcuit

Conjugă a arcui la viitor anterior

eu voi fi arcuit
tu vei fi arcuit
el ea va fi arcuit
noi vom fi arcuit
voi veți fi arcuit
ei ele vor fi arcuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a arcui

ARCUÍ, arcuiesc, verb IV. reflexiv A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. forme 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52.
• intranzitiv (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, despre N. 287.
♦ tranzitiv A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. vezi 362.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

arcuind

Participiu

arcuit

Infinitiv scurt

arcui

Imfinitiv lung

arcuind