| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a articula conjugat la prezent 
 
		Verbul a articula conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a articula conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a articula conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a articula la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a articula la imperfect 
 
		A articula conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a articula conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a articula la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a articula la perfectul compus 
 
		Conjugă a articula la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinARTICULÁ, articulez, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. tranzitiv (Cu privire la sunete sau la cuvinte) A emite, a rosti deslușit cu ajutorul organelor de vorbire. De-abia putu articula cîteva cuvinte de mulțumire și admirație. REBREANU, R. I 179. Nu putea să afle ce verb reflexiv:ea bătrînul, care nu era in stare să articuleze nici un cuvînt. BART, E. 338. 2. reflexiv (Despre părțile unui întreg) A se lega prin articulații. Mîna se articulează la umăr. 3. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv, unui adjectiv sau unui echivalent al lor. (reflexiv pasiv) Substantivul se articulează cînd este însoțit de un determinativ. |