eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a ascuți

Conjugarea verbului a ascuți: eu ascut, tu ascuți, el ea ascute la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a ascuți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ascuți”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a ascuți conjugat la prezent
  • eu ascut
  • tu ascuți
  • el ea ascute
  • noi ascuțim
  • voi ascuțiți
  • ei ele ascuțiți
Verbul a ascuți conjugat la viitor
  • eu voi ascuți
  • tu vei ascuți
  • el ea va ascuți
  • noi vom ascuți
  • voi veți ascuți
  • ei ele vor ascuți
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ascuți conjugare la condițional prezent
  • eu aș ascuți
  • tu ai ascuți
  • el ea ar ascuți
  • noi am ascuți
  • voi ați ascuți
  • ei ele ar ascuți
Verbul a ascuți conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi ascuțit
  • tu ai fi ascuțit
  • el ea ar fi ascuțit
  • noi am fi ascuțit
  • voi ați fi ascuțit
  • ei ele ar fi ascuțit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a ascuți la conjunctiv prezent
  • eu să fiu ascut
  • tu să fii ascuți
  • el ea să fie ascută
  • noi să fim ascuțim
  • voi să fiți ascuțiți
  • ei ele să fie ascută
Conjug a ascuți la imperfect
  • eu ascuțeam
  • tu ascuțeai
  • el ea ascuțea
  • noi ascuțeam
  • voi ascuțeați
  • ei ele ascuțeau
A ascuți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu ascuțisem
  • tu ascuțiseși
  • el ea ascuțise
  • noi ascuțiserăm
  • voi ascuțiserăți
  • ei ele ascuțiseră
Verbul a ascuți conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi ascuțit
  • tu să fi ascuțit
  • el ea să fi ascuțit
  • noi să fi ascuțit
  • voi să fi ascuțit
  • ei ele să fi ascuțit
Conjugare a ascuți la perfectul simplu
  • eu ascuții
  • tu ascuțiși
  • el ea ascuți
  • noi ascuțirăm
  • voi ascuțirăți
  • ei ele ascuțiră
Conjugarea verbului a ascuți la perfectul compus
  • eu am ascuțit
  • tu ai ascuțit
  • el ea a ascuțit
  • noi am ascuțit
  • voi ați ascuțit
  • ei ele ar ascuțit
Conjugă a ascuți la viitor anterior
  • eu voi fi ascuțit
  • tu vei fi ascuțit
  • el ea va fi ascuțit
  • noi vom fi ascuțit
  • voi veți fi ascuțit
  • ei ele vor fi ascuțit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ASCUȚÍ, ascút, verb

I. tranzitiv

1. A face unui obiect (prin tăiere, cioplire, pilire etc.) vîrf lunguieț și (de obicei) înțepător. A ascuți un creion, a Au tăiat o creangă... care, ascuțind-o, au făcut-o frigare. DRĂGHICI, R. 69.

2. A subția muchia sau tăișul unei arme sau unelte de tăiat (prin frecare pe piatră sau pe alt material) pentru ca să taie (mai) bine. Băiatul tresări, se ridică și aduse securea. Uracu o luă și petrecu degetul pe buza oțelului: o ascuțise, o curățase cu gresia: tăia bine și era o secure grea. DUMITRIU, N. 94. Stă încuiat în casă și-și ascute cuțitul și-i pipăie buza cu degetul. DUMITRIU, N. 239. Bietul cătană gîndi și-și ascuți sabia și lovi coarnele cerbului. RETEGANUL, P. III 15.

3. figurat (Cu privire la auz, minte etc.) A face să fie (mai) ager, (mai) pătrunzător. Strădania mea... [ca] să ascut cuvîntul și să stilizez îmi aducea destule neajunsuri școlărești. GALACTION, O. I 20. Atent... își ascuți auzul, aplecînd capul să prindă cu urechea cadența slabă a pașilor din depărtare. BART, E. 185.
       • reflexiv (Subiectul este omul sau manifestările lui) Deodată s-a ascuțit ca un ferăstrău mustrarea țițacăi Leona. SADOVEANU, N. forme 24. Văzu că începe a judeca altfel de cum judeca el pînă acum. Pasămite se ascuțise la minte. ISPIRESCU, L. 241.

4. figurat (Complementul indică o stare de spirit, o contradicție, un conflict, o luptă etc.) A face să fie (mai) ager, (mai) acut, (mai) dîrz, (mai) neîmpăcat; a înteți, a spori, a întări. Acțiunea legii economice fundamentale a capitalismului contemporan ascute la maximum toate contradicțiile care macină imperialismul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.
       • reflexiv În perioada de trecere de la capitalism la socialism lupta de clasă se ascute.

– prezent industrie și conjuncție persoană 1 și: ascúț; prezent conjuncție persoană 3 și: ascúță (MACEDONSKI, O. I 250).

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

ascuțind

Participiu

ascuțit

Infinitiv scurt

ascuți

Imfinitiv lung

ascuțind



dex-app