Conjugare a asemui

Conjugarea verbului a asemui: eu asemuiesc, tu asemuiești, el ea asemuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a asemui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a asemui”!

Verbul a asemui conjugat la prezent

eu asemuiesc
tu asemuiești
el ea asemuiește
noi asemuim
voi asemuiți
ei ele asemuiți

Verbul a asemui conjugat la viitor

eu voi asemui
tu vei asemui
el ea va asemui
noi vom asemui
voi veți asemui
ei ele vor asemui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a asemui conjugare la condițional prezent

eu aș asemui
tu ai asemui
el ea ar asemui
noi am asemui
voi ați asemui
ei ele ar asemui

Verbul a asemui conjugare la condițional perfect

eu aș fi asemuit
tu ai fi asemuit
el ea ar fi asemuit
noi am fi asemuit
voi ați fi asemuit
ei ele ar fi asemuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a asemui la conjunctiv prezent

eu să fiu asemuiesc
tu să fii asemuiești
el ea să fie asemuiască
noi să fim asemuim
voi să fiți asemuiți
ei ele să fie asemuiască

Conjug a asemui la imperfect

eu asemuiam
tu asemuiai
el ea asemuia
noi asemuiam
voi asemuiați
ei ele asemuiau

A asemui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu asemuisem
tu asemuiseși
el ea asemuise
noi asemuiserăm
voi asemuiserăți
ei ele asemuiseră

Verbul a asemui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi asemuit
tu să fi asemuit
el ea să fi asemuit
noi să fi asemuit
voi să fi asemuit
ei ele să fi asemuit

Conjugare a asemui la perfectul simplu

eu asemuii
tu asemuiși
el ea asemui
noi asemuirăm
voi asemuirăți
ei ele asemuiră

Conjugarea verbului a asemui la perfectul compus

eu am asemuit
tu ai asemuit
el ea a asemuit
noi am asemuit
voi ați asemuit
ei ele ar asemuit

Conjugă a asemui la viitor anterior

eu voi fi asemuit
tu vei fi asemuit
el ea va fi asemuit
noi vom fi asemuit
voi veți fi asemuit
ei ele vor fi asemuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a asemui

ASEMUÍ, asemuiesc, verb IV. tranzitiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau, mai rar, la dativ)

1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem intîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. forme 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR.

10. [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte in agine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34.
• reflexiv pasiv Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100.

2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, despre 132,. - Variantă: semuí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

asemuind

Participiu

asemuit

Infinitiv scurt

asemui

Imfinitiv lung

asemuind