Conjugare a asfinți

Conjugarea verbului a asfinți: eu -, tu -, el ea asfințește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a asfinți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a asfinți”!

Verbul a asfinți conjugat la prezent

eu -
tu -
el ea asfințește
noi -
voi -
ei ele -

Verbul a asfinți conjugat la viitor

eu voi asfinți
tu vei asfinți
el ea va asfinți
noi vom asfinți
voi veți asfinți
ei ele vor asfinți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a asfinți conjugare la condițional prezent

eu aș asfinți
tu ai asfinți
el ea ar asfinți
noi am asfinți
voi ați asfinți
ei ele ar asfinți

Verbul a asfinți conjugare la condițional perfect

eu aș fi asfințit
tu ai fi asfințit
el ea ar fi asfințit
noi am fi asfințit
voi ați fi asfințit
ei ele ar fi asfințit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a asfinți la conjunctiv prezent

eu să fiu -
tu să fii -
el ea să fie asfințească
noi să fim -
voi să fiți -
ei ele să fie asfințească

Conjug a asfinți la imperfect

eu -
tu -
el ea asfințea
noi -
voi -
ei ele asfințeau

A asfinți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu -
tu -
el ea asfințise
noi -
voi -
ei ele asfințiseră

Verbul a asfinți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi asfințit
tu să fi asfințit
el ea să fi asfințit
noi să fi asfințit
voi să fi asfințit
ei ele să fi asfințit

Conjugare a asfinți la perfectul simplu

eu -
tu -
el ea asfinți
noi -
voi -
ei ele asfințiră

Conjugarea verbului a asfinți la perfectul compus

eu am asfințit
tu ai asfințit
el ea a asfințit
noi am asfințit
voi ați asfințit
ei ele ar asfințit

Conjugă a asfinți la viitor anterior

eu voi fi asfințit
tu vei fi asfințit
el ea va fi asfințit
noi vom fi asfințit
voi veți fi asfințit
ei ele vor fi asfințit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a asfinți

ASFINȚÍ, persoană 3 asfințește, verb IV. intranzitiv

1. (Despre soare și, în general, despre aștri) A apune, a scăpăta. În fața mea soarele asfințește, valea se umple de umbră, toate se-ntunecă și se șterg. VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Luna în cer au asfințit. CREANGĂ, P. 275. De dragul dumitale Știe chiar și sfîntul soare, Că la tine cînd privește Stă și nu mai asfințește. JARNÍK-BÎRSEANU, D.

15.
• (Poetic, despre lumină) Mare obștie-l urmează și pe culme se lățește Precum aburii pe baltă cînd lumina asfințește. ALECSANDRI, P. A. 45.
• figurat A se apropia de sfîrșit, a merge spre declin. Gloria acestui scriitor asfințește.

2. figurat (Despre ochi) A se închide. [Judecătorul] picura de somn și din cînd în cînd îi asfințeau ochii. SADOVEANU, despre P. 145. Citea pînă tîrziu, de-i asfințeau ochii, lîngă feștila de seu. SADOVEANU, M. C. 75.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

asfințind

Participiu

asfințit

Infinitiv scurt

asfinți

Imfinitiv lung

asfințind