Conjugare a asmuți

Conjugarea verbului a asmuți: eu asmut, tu asmuți, el ea asmute la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a asmuți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a asmuți”!

Verbul a asmuți conjugat la prezent

eu asmut
tu asmuți
el ea asmute
noi asmuțim
voi asmuțiți
ei ele asmuțiți

Verbul a asmuți conjugat la viitor

eu voi asmuți
tu vei asmuți
el ea va asmuți
noi vom asmuți
voi veți asmuți
ei ele vor asmuți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a asmuți conjugare la condițional prezent

eu aș asmuți
tu ai asmuți
el ea ar asmuți
noi am asmuți
voi ați asmuți
ei ele ar asmuți

Verbul a asmuți conjugare la condițional perfect

eu aș fi asmuțit
tu ai fi asmuțit
el ea ar fi asmuțit
noi am fi asmuțit
voi ați fi asmuțit
ei ele ar fi asmuțit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a asmuți la conjunctiv prezent

eu să fiu asmut
tu să fii asmuți
el ea să fie asmută
noi să fim asmuțim
voi să fiți asmuțiți
ei ele să fie asmută

Conjug a asmuți la imperfect

eu asmuțeam
tu asmuțeai
el ea asmuțea
noi asmuțeam
voi asmuțeați
ei ele asmuțeau

A asmuți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu asmuțisem
tu asmuțiseși
el ea asmuțise
noi asmuțiserăm
voi asmuțiserăți
ei ele asmuțiseră

Verbul a asmuți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi asmuțit
tu să fi asmuțit
el ea să fi asmuțit
noi să fi asmuțit
voi să fi asmuțit
ei ele să fi asmuțit

Conjugare a asmuți la perfectul simplu

eu asmuții
tu asmuțiși
el ea asmuți
noi asmuțirăm
voi asmuțirăți
ei ele asmuțiră

Conjugarea verbului a asmuți la perfectul compus

eu am asmuțit
tu ai asmuțit
el ea a asmuțit
noi am asmuțit
voi ați asmuțit
ei ele ar asmuțit

Conjugă a asmuți la viitor anterior

eu voi fi asmuțit
tu vei fi asmuțit
el ea va fi asmuțit
noi vom fi asmuțit
voi veți fi asmuțit
ei ele vor fi asmuțit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a asmuți

ASMUȚÍ, asmút, verb IV. tranzitiv

1. (Cu privire la cîini) A îndemna la urmărire, la atac, a întărită prin anumite strigăte. Să asmuțim cîinii pe el. PAS, L. I 16. Asmuții cîinii la dînsa, ca să o sfîșie. ISPIRESCU, L. 384. Pe cerb că-ntîlnea. Arcul că-ntindea, Șoimi că trimetea, Copoi c-asmuțea. TEODORESCU, P. P. 66.
♦ (Subiectul este altceva sau altcineva decît omul) A stîrni. Porcii înjunghiați asmuțeau cîinii caselor. DELAVRANCEA, la HEM.

2. figurat (Cu privire la oameni) A stîrni, a ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase împotriva cuiva). Într-o fugă se ducea Și pe turci îi asmuțea. TEODORESCU, P. P. 554.
• reflexiv reciproc. Copiii de pe drumuri își făcură din ochi, asmuțindu-se asupra gușatului. DELAVRANCEA, T. 122.

3. figurat A îndemna, a stimula la ceva; a excita. Și-asmuțea gîndul, îl gonea din muche în muche, de p-un plai p-altul. DELAVRANCEA, S.

14.
• reflexiv Cu moartea domnului trebuiau acum să le renască [boierilor] nădejdile și să se asmuță ale lor nalte rîvniri. ODOBESCU, S. I 106.
♦ (Neobișnuit, cu privire la alimente) A face să fie mai excitant, mai picant. Storci într-un vas zeama parfumată a mai multor lămîi gustoase... [și] ca să-nviezi și să mai asmuți acea smeadă și diafană salce (= sos), răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464.

– Variantă: asmuțá, asmúț (ISPIRESCU, L. 302), verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

asmuțind

Participiu

asmuțit

Infinitiv scurt

asmuți

Imfinitiv lung

asmuțind