Conjugare a asuma

Conjugarea verbului a asuma: eu asum, tu asumi, el ea asumă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a asuma”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a asuma”!

Verbul a asuma conjugat la prezent

eu asum
tu asumi
el ea asumă
noi asumăm
voi asumați
ei ele asumați

Verbul a asuma conjugat la viitor

eu voi asuma
tu vei asuma
el ea va asuma
noi vom asuma
voi veți asuma
ei ele vor asuma

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a asuma conjugare la condițional prezent

eu aș asuma
tu ai asuma
el ea ar asuma
noi am asuma
voi ați asuma
ei ele ar asuma

Verbul a asuma conjugare la condițional perfect

eu aș fi asumat
tu ai fi asumat
el ea ar fi asumat
noi am fi asumat
voi ați fi asumat
ei ele ar fi asumat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a asuma la conjunctiv prezent

eu să fiu asum
tu să fii asumi
el ea să fie asume
noi să fim asumăm
voi să fiți asumați
ei ele să fie asume

Conjug a asuma la imperfect

eu asumam
tu asumai
el ea asuma
noi asumam
voi asumați
ei ele asumau

A asuma conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu asumasem
tu asumaseși
el ea asumase
noi asumaserăm
voi asumaserăți
ei ele asumaseră

Verbul a asuma conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi asumat
tu să fi asumat
el ea să fi asumat
noi să fi asumat
voi să fi asumat
ei ele să fi asumat

Conjugare a asuma la perfectul simplu

eu asumai
tu asumași
el ea asumă
noi asumarăm
voi asumarăți
ei ele asumară

Conjugarea verbului a asuma la perfectul compus

eu am asumat
tu ai asumat
el ea a asumat
noi am asumat
voi ați asumat
ei ele ar asumat

Conjugă a asuma la viitor anterior

eu voi fi asumat
tu vei fi asumat
el ea va fi asumat
noi vom fi asumat
voi veți fi asumat
ei ele vor fi asumat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a asuma

ASUMÁ, asúm, verb

I. tranzitiv (Construit cu dativul) A lua (ceva) asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma un drept. ▭ Comuniștii și-au asumat măreața sarcină istorică de a conduce lupta popoarelor împotriva cercurilor imperialiste, care merg contra dorinței sfinte a popoarelor de a menține pacea. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 47.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

asumând

Participiu

asumat

Infinitiv scurt

asuma

Imfinitiv lung

asumând