Conjugare a aui

Conjugarea verbului a aui: eu aui, tu aui, el ea auie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a aui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a aui”!

Verbul a aui conjugat la prezent

eu aui
tu aui
el ea auie
noi auim
voi auiți
ei ele auiți

Verbul a aui conjugat la viitor

eu voi aui
tu vei aui
el ea va aui
noi vom aui
voi veți aui
ei ele vor aui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a aui conjugare la condițional prezent

eu aș aui
tu ai aui
el ea ar aui
noi am aui
voi ați aui
ei ele ar aui

Verbul a aui conjugare la condițional perfect

eu aș fi auit
tu ai fi auit
el ea ar fi auit
noi am fi auit
voi ați fi auit
ei ele ar fi auit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a aui la conjunctiv prezent

eu să fiu aui
tu să fii aui
el ea să fie auie
noi să fim auim
voi să fiți auiți
ei ele să fie auie

Conjug a aui la imperfect

eu auiam
tu auiai
el ea auia
noi auiam
voi auiați
ei ele auiau

A aui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu auisem
tu auiseși
el ea auise
noi auiserăm
voi auiserăți
ei ele auiseră

Verbul a aui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi auit
tu să fi auit
el ea să fi auit
noi să fi auit
voi să fi auit
ei ele să fi auit

Conjugare a aui la perfectul simplu

eu auii
tu auiși
el ea aui
noi auirăm
voi auirăți
ei ele auiră

Conjugarea verbului a aui la perfectul compus

eu am auit
tu ai auit
el ea a auit
noi am auit
voi ați auit
ei ele ar auit

Conjugă a aui la viitor anterior

eu voi fi auit
tu vei fi auit
el ea va fi auit
noi vom fi auit
voi veți fi auit
ei ele vor fi auit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a aui

AUÍ, persoană 3 áuie și auiește, verb IV. intranzitiv A răsuna prelung; a hăui, a hui. Dar auie prelung sirena Și bate clopotul în dungă. BENIUC, C. 20. [Țigăncile] te îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie dacă-l pui la ureche. STANCU, despre 110. Toată valea auiește de-un ecou, frumos, muzical. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Ecouri lungi [de toacă] auiesc prin coridoare, prin sălile boltite ale chiliilor, întreaga mănăstire răsună ca o vioară. VLAHUȚĂ, O. A. II 164.

– Pronunțat: a-u-i.

– Variantă; ăuí (DUMITRIU, N. 289) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

auind

Participiu

auit

Infinitiv scurt

aui

Imfinitiv lung

auind