 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a binedispune conjugat la prezent
Verbul a binedispune conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a binedispune conjugare la condițional prezent
Verbul a binedispune conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a binedispune la conjunctiv prezent
Conjug a binedispune la imperfect
A binedispune conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a binedispune conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a binedispune la perfectul simplu
Conjugarea verbului a binedispune la perfectul compus
Conjugă a binedispune la viitor anterior
|
|
Definiție din
binedispúne (a ) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele binedispún, persoana a doua singular: tu binedispúi, persoana întâi plural: noi binedispúnem; conjunctiv prezent 3 să binedispúnă; gerunziu binedispúnând; participiu binedispús Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
