Conjugare a bineface

Conjugarea verbului a bineface: eu binefac, tu binefaci, el ea bineface la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a bineface”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a bineface”!

Verbul a bineface conjugat la prezent

eu binefac
tu binefaci
el ea bineface
noi binefacem
voi binefaceți
ei ele binefaceți

Verbul a bineface conjugat la viitor

eu voi bineface
tu vei bineface
el ea va bineface
noi vom bineface
voi veți bineface
ei ele vor bineface

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a bineface conjugare la condițional prezent

eu aș bineface
tu ai bineface
el ea ar bineface
noi am bineface
voi ați bineface
ei ele ar bineface

Verbul a bineface conjugare la condițional perfect

eu aș fi binefăcut
tu ai fi binefăcut
el ea ar fi binefăcut
noi am fi binefăcut
voi ați fi binefăcut
ei ele ar fi binefăcut

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a bineface la conjunctiv prezent

eu să fiu binefac
tu să fii binefaci
el ea să fie binefacă
noi să fim binefacem
voi să fiți binefaceți
ei ele să fie binefacă

Conjug a bineface la imperfect

eu binefăceam
tu binefăceai
el ea binefăcea
noi binefăceam
voi binefăceați
ei ele binefăceau

A bineface conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu binefăcusem
tu binefăcuseși
el ea binefăcuse
noi binefăcuserăm
voi binefăcuserăți
ei ele binefăcuseră

Verbul a bineface conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi binefăcut
tu să fi binefăcut
el ea să fi binefăcut
noi să fi binefăcut
voi să fi binefăcut
ei ele să fi binefăcut

Conjugare a bineface la perfectul simplu

eu binefăcui
tu binefăcuși
el ea binefăcu
noi binefăcurăm
voi binefăcurăți
ei ele binefăcură

Conjugarea verbului a bineface la perfectul compus

eu am binefăcut
tu ai binefăcut
el ea a binefăcut
noi am binefăcut
voi ați binefăcut
ei ele ar binefăcut

Conjugă a bineface la viitor anterior

eu voi fi binefăcut
tu vei fi binefăcut
el ea va fi binefăcut
noi vom fi binefăcut
voi veți fi binefăcut
ei ele vor fi binefăcut

Definiție din
Dicționarul etimologic român

VEZI DEFINIŢII a bineface

binefáce (-c, ăcút),

– verb (învechit) A face binele. De la bine și face, compus ca în greacă εὐποιεῖν, limba slavă (veche) blagotvoriti, conform latina benefacere. Este formă învechit, care supraviețuiește în derivat, și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine.

– derivat binefăcător, adjectiv (care folosește, care face bine); binefacere, substantiv feminin (faptă bună; ajutor dat cuiva).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

binefăcând

Participiu

binefăcut

Infinitiv scurt

bineface

Imfinitiv lung

binefăcând