Conjugare a bizui

Conjugarea verbului a bizui: eu bizui, tu bizui, el ea bizuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a bizui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a bizui”!

Verbul a bizui conjugat la prezent

eu bizui
tu bizui
el ea bizuie
noi bizuim
voi bizuiți
ei ele bizuiți

Verbul a bizui conjugat la viitor

eu voi bizui
tu vei bizui
el ea va bizui
noi vom bizui
voi veți bizui
ei ele vor bizui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a bizui conjugare la condițional prezent

eu aș bizui
tu ai bizui
el ea ar bizui
noi am bizui
voi ați bizui
ei ele ar bizui

Verbul a bizui conjugare la condițional perfect

eu aș fi bizuit
tu ai fi bizuit
el ea ar fi bizuit
noi am fi bizuit
voi ați fi bizuit
ei ele ar fi bizuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a bizui la conjunctiv prezent

eu să fiu bizui
tu să fii bizui
el ea să fie bizuie
noi să fim bizuim
voi să fiți bizuiți
ei ele să fie bizuie

Conjug a bizui la imperfect

eu bizuiam
tu bizuiai
el ea bizuia
noi bizuiam
voi bizuiați
ei ele bizuiau

A bizui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu bizuisem
tu bizuiseși
el ea bizuise
noi bizuiserăm
voi bizuiserăți
ei ele bizuiseră

Verbul a bizui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi bizuit
tu să fi bizuit
el ea să fi bizuit
noi să fi bizuit
voi să fi bizuit
ei ele să fi bizuit

Conjugare a bizui la perfectul simplu

eu bizuii
tu bizuiși
el ea bizui
noi bizuirăm
voi bizuirăți
ei ele bizuiră

Conjugarea verbului a bizui la perfectul compus

eu am bizuit
tu ai bizuit
el ea a bizuit
noi am bizuit
voi ați bizuit
ei ele ar bizuit

Conjugă a bizui la viitor anterior

eu voi fi bizuit
tu vei fi bizuit
el ea va fi bizuit
noi vom fi bizuit
voi veți fi bizuit
ei ele vor fi bizuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a bizui

BIZUÍ, bizui și bizuiesc, verb IV. reflexiv

1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe» sau, rar, «în ») A se încrede, a se întemeia, a se baza, a se lăsa în seama sau în nădejdea cuiva său a ceva. Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. forme 102. Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171.
• (Mai rar construit cu dativul) Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110.

2. A se încrede în puterile sale, a cuteza, a se încumeta să... Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

bizuind

Participiu

bizuit

Infinitiv scurt

bizui

Imfinitiv lung

bizuind