Conjugare a blești

Conjugarea verbului a blești: eu bleștesc, tu bleștești, el ea bleștește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a blești”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a blești”!

Verbul a blești conjugat la prezent

eu bleștesc
tu bleștești
el ea bleștește
noi bleștim
voi bleștiți
ei ele bleștiți

Verbul a blești conjugat la viitor

eu voi blești
tu vei blești
el ea va blești
noi vom blești
voi veți blești
ei ele vor blești

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a blești conjugare la condițional prezent

eu aș blești
tu ai blești
el ea ar blești
noi am blești
voi ați blești
ei ele ar blești

Verbul a blești conjugare la condițional perfect

eu aș fi bleștit
tu ai fi bleștit
el ea ar fi bleștit
noi am fi bleștit
voi ați fi bleștit
ei ele ar fi bleștit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a blești la conjunctiv prezent

eu să fiu bleștesc
tu să fii bleștești
el ea să fie bleștească
noi să fim bleștim
voi să fiți bleștiți
ei ele să fie bleștească

Conjug a blești la imperfect

eu bleșteam
tu bleșteai
el ea bleștea
noi bleșteam
voi bleșteați
ei ele bleșteau

A blești conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu bleștisem
tu bleștiseși
el ea bleștise
noi bleștiserăm
voi bleștiserăți
ei ele bleștiseră

Verbul a blești conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi bleștit
tu să fi bleștit
el ea să fi bleștit
noi să fi bleștit
voi să fi bleștit
ei ele să fi bleștit

Conjugare a blești la perfectul simplu

eu bleștii
tu bleștiși
el ea blești
noi bleștirăm
voi bleștirăți
ei ele bleștiră

Conjugarea verbului a blești la perfectul compus

eu am bleștit
tu ai bleștit
el ea a bleștit
noi am bleștit
voi ați bleștit
ei ele ar bleștit

Conjugă a blești la viitor anterior

eu voi fi bleștit
tu vei fi bleștit
el ea va fi bleștit
noi vom fi bleștit
voi veți fi bleștit
ei ele vor fi bleștit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a blești

BLEȘTÍ, bleștesc, verb IV. intranzitiv (Moldova, Bucovina;. construit de obicei cu o negație sau cu «abia») A sufla (greu); a-și trage (cu greu) sufletul.
♦ (Determinat prin. «din gură») A articula cu greu un sunet (din cauza lipsei- de suflu), a vorbi greu (din cauza slăbiciunii sau a spaimei). Baba era umflată cît o bute și nici nu putea blești măcar din gură. CREANGĂ, P.

15.
♦ A scoate un cuvînt, a spune (măcar) un cuvînt; a crîcni. Nu care cumva să bleșteștr din gură cătră cineva despre ceea ce a urmat între noi, că te-am șters de pe fața pămîntului. CREANGĂ. P. 207.
• tranzitiv A rămas cu gura căscată, fără să bleștească un cuvînt. CREANGĂ, A. 60.
♦ A vorbi mult, a da din gură. La ce bleștești așa din gură? CAMILAR, N. II 255.

– Variantă: bleoștí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

bleștind

Participiu

bleștit

Infinitiv scurt

blești

Imfinitiv lung

bleștind