eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a cadența

Conjugarea verbului a cadența: eu cadențez, tu cadențezi, el ea cadențează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a cadența”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cadența”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a cadența conjugat la prezent
  • eu cadențez
  • tu cadențezi
  • el ea cadențează
  • noi cadențăm
  • voi cadențați
  • ei ele cadențați
Verbul a cadența conjugat la viitor
  • eu voi cadența
  • tu vei cadența
  • el ea va cadența
  • noi vom cadența
  • voi veți cadența
  • ei ele vor cadența
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a cadența conjugare la condițional prezent
  • eu aș cadența
  • tu ai cadența
  • el ea ar cadența
  • noi am cadența
  • voi ați cadența
  • ei ele ar cadența
Verbul a cadența conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi cadențat
  • tu ai fi cadențat
  • el ea ar fi cadențat
  • noi am fi cadențat
  • voi ați fi cadențat
  • ei ele ar fi cadențat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a cadența la conjunctiv prezent
  • eu să fiu cadențez
  • tu să fii cadențezi
  • el ea să fie cadențeze
  • noi să fim cadențăm
  • voi să fiți cadențați
  • ei ele să fie cadențeze
Conjug a cadența la imperfect
  • eu cadențam
  • tu cadențai
  • el ea cadența
  • noi cadențam
  • voi cadențați
  • ei ele cadențau
A cadența conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu cadențasem
  • tu cadențaseși
  • el ea cadențase
  • noi cadențaserăm
  • voi cadențaserăți
  • ei ele cadențaseră
Verbul a cadența conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi cadențat
  • tu să fi cadențat
  • el ea să fi cadențat
  • noi să fi cadențat
  • voi să fi cadențat
  • ei ele să fi cadențat
Conjugare a cadența la perfectul simplu
  • eu cadențai
  • tu cadențași
  • el ea cadență
  • noi cadențarăm
  • voi cadențarăți
  • ei ele cadențară
Conjugarea verbului a cadența la perfectul compus
  • eu am cadențat
  • tu ai cadențat
  • el ea a cadențat
  • noi am cadențat
  • voi ați cadențat
  • ei ele ar cadențat
Conjugă a cadența la viitor anterior
  • eu voi fi cadențat
  • tu vei fi cadențat
  • el ea va fi cadențat
  • noi vom fi cadențat
  • voi veți fi cadențat
  • ei ele vor fi cadențat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CADÉNȚĂ, cadențe, substantiv feminin

1. Repetare regulată a unei mișcări. [Stropii] cad rari și grei... teribila lor cadență începe să se facă auzită. BOGZA, C. O. 61. Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate. Acuși o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. EMINESCU, O. I 96.
       • Locuţiune adverbiala În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență. EMINESCU, O. IV 310. Ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al monastirei în cadență îl izbesc. ALEXANDRESCU, P. 132.

2. Mișcarea regulată și uniformă a pasului în marș; numărul de pași pe care-l execută un militar sau o unitate într-un minut. Ține cadența... Un, doi... trei... patru. CAMILAR, N. II 245. Cei mai mulți [invalizi] sînt descoperiți și înaintează cu pălăriile în mînă, în cadența unor pași betegiți. SAHIA, N. 22. Își ascuți auzul, aplecînd capul să prindă cu urechea cadența slabă a pașilor din depărtare. BART, E. 185.
♦ Numărul de lovituri pe care o armă sau o gură de foc îl trage pe minut.

2. Succesiune ritmică a unor unități în muzică și în poezie. Poet am fost și-n libere cadențe Cîntai Amorul ce-mi robi toți anii. TOPÎRCEANU, B. 89. Inima iarăși pornește să-mi bată Și bate-n cadență de vers! IOSIF, vezi 64. Vorbele s-au așezat la rînd și s-au mlădiat în cadență după o lege de armonie. VLAHUȚĂ, O. A. II 107.
♦ Succesiune de armonii

– dînd impresia unei liniștiri

– care formează partea finală a unei compoziții muzicale.
♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistică, situat de obicei în părțile finale ale unui concert pentru instrument și orchestră.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

cadențând

Participiu

cadențat

Infinitiv scurt

cadența

Imfinitiv lung

cadențând



dex-app