Conjugare a căina

Conjugarea verbului a căina: eu căinez, tu căinezi, el ea căinează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a căina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a căina”!

Verbul a căina conjugat la prezent

eu căinez
tu căinezi
el ea căinează
noi căinăm
voi căinați
ei ele căinați

Verbul a căina conjugat la viitor

eu voi căina
tu vei căina
el ea va căina
noi vom căina
voi veți căina
ei ele vor căina

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a căina conjugare la condițional prezent

eu aș căina
tu ai căina
el ea ar căina
noi am căina
voi ați căina
ei ele ar căina

Verbul a căina conjugare la condițional perfect

eu aș fi căinat
tu ai fi căinat
el ea ar fi căinat
noi am fi căinat
voi ați fi căinat
ei ele ar fi căinat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a căina la conjunctiv prezent

eu să fiu căinez
tu să fii căinezi
el ea să fie căineze
noi să fim căinăm
voi să fiți căinați
ei ele să fie căineze

Conjug a căina la imperfect

eu căinam
tu căinai
el ea căina
noi căinam
voi căinați
ei ele căinau

A căina conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu căinasem
tu căinaseși
el ea căinase
noi căinaserăm
voi căinaserăți
ei ele căinaseră

Verbul a căina conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi căinat
tu să fi căinat
el ea să fi căinat
noi să fi căinat
voi să fi căinat
ei ele să fi căinat

Conjugare a căina la perfectul simplu

eu căinai
tu căinași
el ea căină
noi căinarăm
voi căinarăți
ei ele căinară

Conjugarea verbului a căina la perfectul compus

eu am căinat
tu ai căinat
el ea a căinat
noi am căinat
voi ați căinat
ei ele ar căinat

Conjugă a căina la viitor anterior

eu voi fi căinat
tu vei fi căinat
el ea va fi căinat
noi vom fi căinat
voi veți fi căinat
ei ele vor fi căinat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a căina

CĂINÁ, căinez, verb

I.

1. reflexiv A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, forme J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26.

2. tranzitiv A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32.

– Pronunțat: că-i-.

– Variantă: căiní (ISPIRESCU, L. 314) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

căinând

Participiu

căinat

Infinitiv scurt

căina

Imfinitiv lung

căinând