Conjugare a căpița

Conjugarea verbului a căpița: eu căpițez, tu căpițezi, el ea căpițează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a căpița”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a căpița”!

Verbul a căpița conjugat la prezent

eu căpițez
tu căpițezi
el ea căpițează
noi căpițăm
voi căpițați
ei ele căpițați

Verbul a căpița conjugat la viitor

eu voi căpița
tu vei căpița
el ea va căpița
noi vom căpița
voi veți căpița
ei ele vor căpița

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a căpița conjugare la condițional prezent

eu aș căpița
tu ai căpița
el ea ar căpița
noi am căpița
voi ați căpița
ei ele ar căpița

Verbul a căpița conjugare la condițional perfect

eu aș fi căpițat
tu ai fi căpițat
el ea ar fi căpițat
noi am fi căpițat
voi ați fi căpițat
ei ele ar fi căpițat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a căpița la conjunctiv prezent

eu să fiu căpițez
tu să fii căpițezi
el ea să fie căpițeze
noi să fim căpițăm
voi să fiți căpițați
ei ele să fie căpițeze

Conjug a căpița la imperfect

eu căpițam
tu căpițai
el ea căpița
noi căpițam
voi căpițați
ei ele căpițau

A căpița conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu căpițasem
tu căpițaseși
el ea căpițase
noi căpițaserăm
voi căpițaserăți
ei ele căpițaseră

Verbul a căpița conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi căpițat
tu să fi căpițat
el ea să fi căpițat
noi să fi căpițat
voi să fi căpițat
ei ele să fi căpițat

Conjugare a căpița la perfectul simplu

eu căpițai
tu căpițași
el ea căpiță
noi căpițarăm
voi căpițarăți
ei ele căpițară

Conjugarea verbului a căpița la perfectul compus

eu am căpițat
tu ai căpițat
el ea a căpițat
noi am căpițat
voi ați căpițat
ei ele ar căpițat

Conjugă a căpița la viitor anterior

eu voi fi căpițat
tu vei fi căpițat
el ea va fi căpițat
noi vom fi căpițat
voi veți fi căpițat
ei ele vor fi căpițat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a căpița

CĂPÍȚĂ, căpițe, substantiv feminin

1. Grămadă de fîn (mai rar de alte plante de nutreț sau chiar de cereale) de formă conică și de mărime variabilă, după regiuni. Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46.
♦ Grămadă făcută din alte obiecte (avînd formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fîn). O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36.
• (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86.

2. (Rar) Căciulie, căpățînă (de usturoi). Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.

– Variantă: copíță (ODOBESCU, S. I 148) substantiv feminin

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

căpițând

Participiu

căpițat

Infinitiv scurt

căpița

Imfinitiv lung

căpițând