 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a cășuna conjugat la prezent
Verbul a cășuna conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a cășuna conjugare la condițional prezent
Verbul a cășuna conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a cășuna la conjunctiv prezent
Conjug a cășuna la imperfect
A cășuna conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a cășuna conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a cășuna la perfectul simplu
Conjugarea verbului a cășuna la perfectul compus
Conjugă a cășuna la viitor anterior
|
|
Definiție din
CĂȘUNÁ, cășunez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. intranzitiv impersonal (Construit cu dativul pronumelui reflexiv) A-i trece cuiva prin cap o năzbîtie, a-i veni un gust sau o poftă ciudată, a-i trăsni o idee. S-ar putea însă, într-o zi, să-l lovească, căci i-ar cășuna să-și arate puterea. SADOVEANU, despre P. 21. Nu ți-am spus eu, jupîne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gîtul! Doamne ferește! dacă făceam și moarte de om? CARAGIALE, O. I I-a cășunat să joace. ȘEZ. XX 136. 2. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe» sau «asupra») A fi cuprins (dintr-o dată) de un sentiment dușmănos față de cineva, a prinde necaz contra cuiva. Unde să-i găsesc eu potrivă, zicea împăratul toată ziulica, dînd cu toiagul, de colo-colo, o petricică, pe care cășuna în neștire. DELAVRANCEA, vezi vezi 9. Ceilalți argați cășunaseră pe dînsul și-l tot luau peste picior, iară el nu lua aminte de flecăriile lor și-și căuta de treaba lui. ISPIRESCU, L. 229. După șase ani de luptă crîncenă, in care victoriile se precumpăneau, puterile Europei, cășunînd asupra Porții, au silit-o să încheie pare. GHICA, S. 27. ♦ A prinde (dintr-o dată) dragoste de cineva. Pe cine i-o fi cășunat nu știu, că nu spune, să-l tai. DELAVRANCEA, S. 57. 3. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe» sau «asupra») A căbărî asupra cuiva (cu lovituri). Pa eu zic că asta au verb reflexiv:ut, de-au cășunat pe el cu ciomegile. DUMITRIU, N. 1.94. 5. tranzitiv A cauza, a prilejui, a pricinui. Se tejme... să nu-i cășuneze cumva o boală de grumaz. SADOVEANU, N. P. 282. Mi-aduc aminte... că o dată am cășunat supărare și plingeri împotrivă-mi. GALACTION, O. I 329. Asta poate să-ți cășuneze verb reflexiv:o supărare. ALECSANDRI, T. 1365. Te las să-ți închipuiești mirarea ce a cășunat vederea astei nouă dovezi. NEGRUZZl, S. I 231. Ploile au fost multe și au împiedicat treieratul, cășunînd stricăciune. I. IONESCU, M. 354. |
