Conjugare a cercui

Conjugarea verbului a cercui: eu cercuiesc, tu cercuiești, el ea cercuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a cercui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cercui”!

Verbul a cercui conjugat la prezent

eu cercuiesc
tu cercuiești
el ea cercuiește
noi cercuim
voi cercuiți
ei ele cercuiți

Verbul a cercui conjugat la viitor

eu voi cercui
tu vei cercui
el ea va cercui
noi vom cercui
voi veți cercui
ei ele vor cercui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a cercui conjugare la condițional prezent

eu aș cercui
tu ai cercui
el ea ar cercui
noi am cercui
voi ați cercui
ei ele ar cercui

Verbul a cercui conjugare la condițional perfect

eu aș fi cercuit
tu ai fi cercuit
el ea ar fi cercuit
noi am fi cercuit
voi ați fi cercuit
ei ele ar fi cercuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a cercui la conjunctiv prezent

eu să fiu cercuiesc
tu să fii cercuiești
el ea să fie cercuiască
noi să fim cercuim
voi să fiți cercuiți
ei ele să fie cercuiască

Conjug a cercui la imperfect

eu cercuiam
tu cercuiai
el ea cercuia
noi cercuiam
voi cercuiați
ei ele cercuiau

A cercui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu cercuisem
tu cercuiseși
el ea cercuise
noi cercuiserăm
voi cercuiserăți
ei ele cercuiseră

Verbul a cercui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi cercuit
tu să fi cercuit
el ea să fi cercuit
noi să fi cercuit
voi să fi cercuit
ei ele să fi cercuit

Conjugare a cercui la perfectul simplu

eu cercuii
tu cercuiși
el ea cercui
noi cercuirăm
voi cercuirăți
ei ele cercuiră

Conjugarea verbului a cercui la perfectul compus

eu am cercuit
tu ai cercuit
el ea a cercuit
noi am cercuit
voi ați cercuit
ei ele ar cercuit

Conjugă a cercui la viitor anterior

eu voi fi cercuit
tu vei fi cercuit
el ea va fi cercuit
noi vom fi cercuit
voi veți fi cercuit
ei ele vor fi cercuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a cercui

CERCUÍ, cercuiesc, verb IV. tranzitiv

1. (Cu privire la un vas de doage, la o roată de car etc.) A pune cercuri, a lega, a strînge cu (sau în) cercuri. Așezai pe căpătîie, lîngă ușa pivniței, singur un butoi, în rotunzimea lui cercuită, părea vesel știind poate că, oricît de întunecat e afară pe ziua aceea ploioasă, tot mai întunecat trebuie să fie înăuntru, în întunecimile hrubei. ANGHEL, PR. 94. Au făcut îndată polobocul... și l-au cercuit bine, cerc lîngă cerc. SBIERA, P. 78.

2. figurat A cuprinde ca într-un cerc, a înconjura. Pe împăratul... îl cercuiră, cu mîngîieri și dezmierdări, odrasla lui de trei fete. DELAVRANCEA, S. 83.

3. figurat A mărgini, a limita, a circumscrie. Cercuind lumea întreagă în poienița înflorită... voinicul năpustise codrii, urîse izbînzile vieței sale de mai nainte. ODOBESCU S.III 203.

4. intranzitiv A se așeza în formă de cerc, a face roată în jurul cuiva. Oamenii... cercuiesc în jurul tăciunilor și povestesc. DELAVRANCEA, S. 81.

5. figurat A însemna în formă de cerc. Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă Ca anii cercuiți în trunchiul stejarului. BENIUC, vezi 24.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

cercuind

Participiu

cercuit

Infinitiv scurt

cercui

Imfinitiv lung

cercuind