| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a chiorăi conjugat la prezent 
 
		Verbul a chiorăi conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a chiorăi conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a chiorăi conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a chiorăi la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a chiorăi la imperfect 
 
		A chiorăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a chiorăi conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a chiorăi la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a chiorăi la perfectul compus 
 
		Conjugă a chiorăi la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinCHIORĂÍ, persoană 3 chiorăie, verb IV. intranzitiv (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic (datorită mișcării gazelor din interior). Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. [Midas] se duse într-un suflet la Bacus... cu mațele chiorăind și cu burta lihnită. ISPIRESCU, U. 106. Să postească și să umble nemîncat, Mațele să-i chiorăiască. PANN, P. vezi II 115. Variantă: ghiorăí (CONTEMPORANUL, VII 195, CREANGĂ, P. 257) verb IV. Dicționarul limbii romîne literare contemporane |