Conjugare a ciuguli

Conjugarea verbului a ciuguli: eu ciugulesc, tu ciugulești, el ea ciugulește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a ciuguli”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ciuguli”!

Verbul a ciuguli conjugat la prezent

eu ciugulesc
tu ciugulești
el ea ciugulește
noi ciugulim
voi ciuguliți
ei ele ciuguliți

Verbul a ciuguli conjugat la viitor

eu voi ciuguli
tu vei ciuguli
el ea va ciuguli
noi vom ciuguli
voi veți ciuguli
ei ele vor ciuguli

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a ciuguli conjugare la condițional prezent

eu aș ciuguli
tu ai ciuguli
el ea ar ciuguli
noi am ciuguli
voi ați ciuguli
ei ele ar ciuguli

Verbul a ciuguli conjugare la condițional perfect

eu aș fi ciugulit
tu ai fi ciugulit
el ea ar fi ciugulit
noi am fi ciugulit
voi ați fi ciugulit
ei ele ar fi ciugulit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a ciuguli la conjunctiv prezent

eu să fiu ciugulesc
tu să fii ciugulești
el ea să fie ciugulească
noi să fim ciugulim
voi să fiți ciuguliți
ei ele să fie ciugulească

Conjug a ciuguli la imperfect

eu ciuguleam
tu ciuguleai
el ea ciugulea
noi ciuguleam
voi ciuguleați
ei ele ciuguleau

A ciuguli conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu ciugulisem
tu ciuguliseși
el ea ciugulise
noi ciuguliserăm
voi ciuguliserăți
ei ele ciuguliseră

Verbul a ciuguli conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi ciugulit
tu să fi ciugulit
el ea să fi ciugulit
noi să fi ciugulit
voi să fi ciugulit
ei ele să fi ciugulit

Conjugare a ciuguli la perfectul simplu

eu ciugulii
tu ciuguliși
el ea ciuguli
noi ciugulirăm
voi ciugulirăți
ei ele ciuguliră

Conjugarea verbului a ciuguli la perfectul compus

eu am ciugulit
tu ai ciugulit
el ea a ciugulit
noi am ciugulit
voi ați ciugulit
ei ele ar ciugulit

Conjugă a ciuguli la viitor anterior

eu voi fi ciugulit
tu vei fi ciugulit
el ea va fi ciugulit
noi vom fi ciugulit
voi veți fi ciugulit
ei ele vor fi ciugulit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a ciuguli

CIUGULÍ, ciugulesc, verb IV. tranzitiv

1. (Despre păsări, cu privire la mîncare) A ciupi de ici și de colo cu ciocul (pentru a mînca). Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S.

10. Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, substantiv neutru

13. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind... și ciugulind mei tot de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92.
• figurat Ciugulea cu degete neliniștite un canaf de la sulul canapelei. SADOVEANU, P. S. 170.

2. (Despre oameni) A îmbuca dintr-un aliment, luînd numai cîte puțin de ici și de colo; (în special) a culege boabe de pe un ciorchine de struguri. Luau bucăți mici și le mestecau îndelung în dinții lor puternici. Ciuguleau cu scumpătate din pîne. SADOVEANU, P. M. 262.
• figurat Ochii mijeau somnoroși [asupra cărții] și abia ciuguleau cîte-o vorbă-două. VLAHUȚĂ, N. 33.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

ciugulind

Participiu

ciugulit

Infinitiv scurt

ciuguli

Imfinitiv lung

ciugulind