Conjugare a compătimi

Conjugarea verbului a compătimi: eu compătimesc, tu compătimești, el ea compătimește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a compătimi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a compătimi”!

Verbul a compătimi conjugat la prezent

eu compătimesc
tu compătimești
el ea compătimește
noi compătimim
voi compătimiți
ei ele compătimiți

Verbul a compătimi conjugat la viitor

eu voi compătimi
tu vei compătimi
el ea va compătimi
noi vom compătimi
voi veți compătimi
ei ele vor compătimi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a compătimi conjugare la condițional prezent

eu aș compătimi
tu ai compătimi
el ea ar compătimi
noi am compătimi
voi ați compătimi
ei ele ar compătimi

Verbul a compătimi conjugare la condițional perfect

eu aș fi compătimit
tu ai fi compătimit
el ea ar fi compătimit
noi am fi compătimit
voi ați fi compătimit
ei ele ar fi compătimit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a compătimi la conjunctiv prezent

eu să fiu compătimesc
tu să fii compătimești
el ea să fie compătimească
noi să fim compătimim
voi să fiți compătimiți
ei ele să fie compătimească

Conjug a compătimi la imperfect

eu compătimeam
tu compătimeai
el ea compătimea
noi compătimeam
voi compătimeați
ei ele compătimeau

A compătimi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu compătimisem
tu compătimiseși
el ea compătimise
noi compătimiserăm
voi compătimiserăți
ei ele compătimiseră

Verbul a compătimi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi compătimit
tu să fi compătimit
el ea să fi compătimit
noi să fi compătimit
voi să fi compătimit
ei ele să fi compătimit

Conjugare a compătimi la perfectul simplu

eu compătimii
tu compătimiși
el ea compătimi
noi compătimirăm
voi compătimirăți
ei ele compătimiră

Conjugarea verbului a compătimi la perfectul compus

eu am compătimit
tu ai compătimit
el ea a compătimit
noi am compătimit
voi ați compătimit
ei ele ar compătimit

Conjugă a compătimi la viitor anterior

eu voi fi compătimit
tu vei fi compătimit
el ea va fi compătimit
noi vom fi compătimit
voi veți fi compătimit
ei ele vor fi compătimit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a compătimi

COMPĂTIMÍ, compătimesc, verb IV.

1. tranzitiv A avea sau a manifesta părere de rău, milă față de cineva, față de încercările sau suferințele lui.

2. intranzitiv (Învechit) A suferi împreună cu altcineva, a lua parte Ia suferința cuiva. A sa îndatorire cu rîvnă împlinește; Plăcut și cu blîndețe, la vorbă măsurat, Compătimește Însuși cînd vede pe sărac. NEGRUZZI, S. 264. Cînd sufletul gîndește, Cînd omul se coboară în conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește. Frățeștei ei lumine durerea mea supui. ALEXANDRESCU, M. 46.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

compătimind

Participiu

compătimit

Infinitiv scurt

compătimi

Imfinitiv lung

compătimind